Baden, un oraş cuminte...

Fermecătoarea aşezare elveţiană adăposteşte singurul muzeu din lume dedicat şoarecilor. Fără opulenţa metropolelor turistice, fără oferta de cazino-uri a rivierei Lemanului, fără atractivitatea shopping-city-urilor din zona alemanică a Elveţiei, Baden-ul acesta, aflat la un sfert de oră de Zürich şi la o oră de graniţa germană, poate constitui o destinaţie de vacanţă surprinzător de interesantă.

Orgolios pentru istoria sa veche de două mii de ani (romana Vindonissa e aproape), pentru apele sale balneare, pentru istoria sa medievală - şi pentru multe altele, Baden e obişnuit în schimb să aibă o prezenţă discretă: în istorie (despre Sala orăşenească, Tagsatzungsaal, se ştie că era locul întîlnirilor secrete ale parlamentarilor cantonali, făcînd din oraş o capitală secretă a vechii Confederaţii) ca şi în literatură.

Scriitorii ultimului veac au făcut din băile sale un topos romanesc, ceea ce... obligă! Dovadă, de pildă, programele literare oferite de Villa Boveri (scriitori invitaţi să citească la Micul dejun de Duminică, concerte şi recitaluri, parcursuri ghidate pe teme poetice etc.). Dar şi bucuria cu care oraşul se deschide festivalurilor, carnavalului, experimentelor artistice, dincolo de care cu greu se ghiceşte efortul de a compensa lipsa de interes actual a „curei la băi”, pentru turistul mediu.

Muzeul ursuleţilor de pluş

Bienala Internaţională a Teatrelor de păpuşi, marionete şi obiecte, a ajuns în acest an la a opta sa ediţie la Baden şi a colorat sălile, pieţele şi parcurile staţiunii, a vopsit străzi şi a adus turişti, cu precădere elveţienii clasei mijlocii pentru care teatrul este o pasiune cultivată atent, din generaţie în generaţie.

Muzeul Bizar din Rieden am Baden, cunoscut ca unul din cele mai ciudate muzee ale Europei, înscenează viaţa Profesorului Pilzbarth, dedicat prin stranii metode vindecării pacienţilor de la băi; şi mai conţine singurul muzeu din lume dedicat şoarecilor, în biologie şi în artă: Museum of the Mouse, adică, mic, discret şi înfricoşător precum un şoarece. Şi ca şi cum prea multă bizarerie ar fi greu de suportat, tot în Baden se află cea mai bogată colecţie de urşi de pluş, un Teddy Bear Museum nostalgic, într-o casă dichisită din oraşul vechi.

Baden îi dă călătorului nu numai senzaţia că „aici nu s-a întîmplat nimic”, ci şi că liniştea domneşte pretutindeni cu folos: familiile frecventează aceleaşi restaurante-pescării de pe malul rîului Limmat de pe la 1800, iar a avea un arţar secular în fundul grădinii nu e lucru mare. Cu plantaţiile de viţă-de-vie (Badenul produce vinuri bune, fără pretenţii de brand) e mai greu, mi s-a explicat, îmbătrînesc repede şi trebuie să le tot înlocuieşti. Cît de des? Pe la 30 de ani...

Lux şi voluptate

Oraşul mai are poduri de lemn, acoperite cu şindrilă, alături de reperele obişnuite ale Europei: catedrala catolică (anul acesta împlineşte 550 de ani), biserici cu orgă, faţade medievale pictate, mori devenite restaurante, un turn în centru, ruinele castelului pe creastă, cu duhul lui Albert de Habsburg, cu tot.

Acolo unde Limmatul se răsuceşte mai alene printre vii e staţiunea balneară, înflorită, cu pensiuni de secol XIX, hoteluri de secol XX, parcuri cu lebede, fîntîni cu apă sulfuroasă în aer liber şi Cazinoul căruia legendele urbane îi contrazic aerul de lux cuminte. Villa Langmatt, reconstituire a luxului şi voluptăţii unei vieţi cotidiene, adăposteşte colecţia de artă a soţilor Brown (mulţi impresionişti francezi): Brown, ca în Boveri, Brown & Cie, adică BBC, ulterior ABB, magnatul industrial a cărui siglă o mai vedem pe aparatele cotidianului.

ABB avea aici, în anii războiului rece, un „oraş interzis” – astăzi un cartier gri, oscilînd între perfecţiunea rece şi nelocuibilă, respectiv abandonul care îl topeşte în peisaj: între cartierele medievale şi staţiune, ca un memento despre pericolul utopiilor concretizate în beton. În ce sens citim alegoriile posibile ale acestui oraş în aparenţă cuminte, rămîne la latitudinea fiecăruia din noi.

La Baden cu Ioana Bot

Ioana Bot este profesor universitar de literatură română la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În 2004 a publicat un „Jurnal elveţian”, după ce a petrecut mai mult timp în ţara cantoanelor, la studii doctorale.

Este directorul colecţiei “Mare helveticum” la Editura Limes din Cluj, participant la activităţile grupului “Infolipo”, de creaţie şi cercetare în domeniul literaturii informatice, de la Universitatea din Geneva, a tradus studii de teorie literară semnate de profesorii elveţieni Laurent Jenny şi Roger Francillon şi colaborează cu Universitatea din Fribourg la un proiect consacrat studierii avangardelor europene.


Kunstraum Baden, galeria de artă contemporană, care expune în medie cam opt artişti pe an, la fel ca şi Fundaţia Hans Trudel.

Teatrul Indian Nateschwara, o curiozitate locală în oraşul cu cel mai vechi teatru orăşenesc din Elveţia (sec. XVII).

Dansul macabru al parcului de lîngă spital, Südgarten (Dättwil).

Villa Langmatt Museum – o importantă colecţie privată de tablouri ale impresioniştilor francez.

 Băile termale din Baden – relaxare şi sănătate la izvoare minerale.

Belvédère Baden – un loc în care aveţi o privire de ansamblu asupra vechiului oraş.