Pe vechile drumuri ale Asiei Mici

O călătorie printr-un teritoriu uriaş, împărţit între Siria, Iordania şi Liban.Popoare, civilizaţii s-au suprapus, s-au distrus, s-au adăugat, ne-au lăsat un cuceritor amalgam cultural.

Palmira!! Palmira, logodnica deşertului, oraşul roz domnit de frumoasa şi înţeleapta Zenobia… Petra!! Misterioasa cetate săpată în stânca roşie, ascunsă până în 1812, când a fost redescoperită şi dezvăluită contemporanilor de un elveţian mascat în beduin… Ah ! Ah! Vreau să văd!!...

Am ajuns, în sfârşit, pe acele tărâmuri într-un grup de 15 dame adulte cu un singur cavaler, şi acela însoţit, toate lacome de istorie, mistere, arome, gusturi, bijuterii, doamne încântătoare, curajoase şi, câteodată, cam zgomotoase.

Hotare fără hotare

Orientul apropiat este un teritoriu uriaş, deşert cu nisip roşu croit de vântul mileniilor din stânci cu forme incredibile, printre care pluteşte spiritul lui Lawrence al Arabiei, eroul legendar (cu trăsăturile lui Peter O’Toole), englezul care şi-a închinat viaţa libertăţii arabilor. Are văi mănoase de-a lungul râurilor (Iordan, Beeqa), munţi împăduriţi, munţi sterpi, munţi acoperiţi cu zăpadă, oraşe uriaşe şi orăşele căţărate până pe creste, pe locurile vechilor drumuri de caravane (din 40 în 40 km., o zi de cămilă). Este împărţit între Siria, Iordania, Liban, cu graniţe straşnic păzite (deşi la Aqaba, în Iordania, de la balcon se văd Egiptul şi Israelul).

Fenicieni şi greci

Popoare, civilizaţii s-au suprapus, s-au distrus, s-au adăugat, ne-au lăsat un cuceritor amalgam pe acest pământ locuit încă din paleolitic, din al IV-lea mileniu î.H.: fenicieni, moabiţi, asirieni, babilonieni, hitiţi, perşi, nabatheeni, greci, romani, bizantini, arabi, mongoli, otomani.

Cei mai simpatici îmi sunt fenicienii. Stabiliţi pe coasta Mediteranei au ajuns la apogeul splendorii între secolele XIII şi IV î.H. Oameni curioşi şi curajoşi, marinari şi negustori au purtat în lume cultura lor, contribuind la formarea multor alte civilizaţii, şi-au multilateral-dezvoltat propria artă combinând tendinţe de prin lumile pe care le bântuiau; când vezi o sculptură, un sarcofag, care par a fi şi egiptean, şi grec, şi asiro-babilonean, este, cu siguranţă, fenician (vezi sarcofagul lui Ahiram, rege în Byblos). 

Ei au inventat, pe la jumătatea mileniului II, primul alfabet de 22 de litere, sursă a tuturor alfabetelor ulterioare, ne-au lăsat ca dovadă un eşantion pe o plăcuţă de opt centimetri, dezgropată la Ugarith. Şi pe Esculap (Asclepios, la greci) l-au inventat. Se chema Eshmoun, era un prinţ vestit, care a murit tăindu-şi bărbăţia ca să poată rezista avansurilor Astartheei, zeiţa fertilităţii, dar ea l-a reînviat şi l-a făcut zeul medicinei, cu şarpe încolăcit pe toiag.

Grecii lui Alexandru Macedon au adus cu ei elenismul în anul 333, ofiţerii lui s-au căsătorit, la ordin, cu femeile locului şi au zidit oraşe strălucite, ca frumosul Apameea ce poartă numele splendidei soţii. Romanii au construit drumuri nemuritoare, au clădit temple uriaşe, teatre, terme, stadioane. O pădure de coloane dăinuie încă, mai multe, cred, decât în tot restul lumii. O mândrie latină se naşte în sufletele noastre, în al meu mai abitir, căci în afară de împăratul Traian ca strămoş, mai am şi o mamă italiancă…cruciaţi şi mameluci

În secolul IV d.H., Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, care s-a răspândit în tot Orientul, templele s-au transformat în biserici, au fost împodobite cu minunate mozaicuri. Arabii (omeiazi, abassizi, fatimizi) au introdus islamismul, motiv pentru cruciaţi să înceapă în 1095 luptele pentru eliberarea Ţării Sfinte (Ierusalim), cetăţi de necucerit au apărut pe creste şi în deşert.
Mi-e ruşine pentru europeni, dar armatele cruciate, aventurieri apatrizi,s-au purtat mizerabil, cu dispreţ şi cruzime. Bine a făcut Saladin după ce a cucerit fortăreaţa lui Renault de Chatillon, pe care l-a lăsat să petreacă la nunta fiicei sale şi l-a executat în zori (1187).

Mamelucii, proveniţi din Egipt, au stăpânit 250 de ani, i-au respins pe mongolii lui Timurlenk, dar în 1516 teritoriul a fost cotropit de otomani şi stăpânit până după Primul Război Mondial.Toate aceste popoare au lăsat în urmă bune şi rele. De ce rămâne cucerit călătorul de azi, vă spun altă dată…

Nu rataţi!

Templul lui Bel din Palmyra. Bel este pronunţia locală a zeului Baal.Este unul dintre cele mai bine păstrate sanctuare ale Antichităţii, cu o arhitectură specifică Orientului. Ornamentaţia bogată a plafoanelor, formată din elemente geometrice şi vegetale, va influenţa arta bizantină şi pe cea arabă.

Muzeul Naţional de Arheologie din Aman include o parte din comorile vestitului Templu al lui Hercule din epoca romană şi câteva dintre celebrele pergamente de la Marea Moartă. Găzduieşte de asemenea arta antică a zonei.

Teatrul Roman din Aman, situat în inima oraşului. Construit de împăratul Antonius Pius (138-161 d.H.), avea o capacitate de 6.000 de spectatori. Recent restaurat, găzduieşte şi astăzi unele ceremonii şi spectacole.

În Orientul Apropiat cu Anamaria Smigelschi

Graficiană reputată, Anamaria Smigelschi s-a născut în 1938, în Bucureşti, din tată ardelean de origine poloneză (fiul pictorului Octavian Smigelschi) şi mamă italiancă.

Semnează grafică de şevalet şi gravură, expunând în ţară şi în străinătate (Roma, Cracovia, Varşovia, Heidelberg, Baden-Baden, Sao Paulo, Grado, Sint-Niklaas, Lahti...).

A lucrat grafică publicitară, de la redactarea artistică a unor reviste ilustrate la afiş de teatru şi de film. Este, de asemenea, autoarea unor cărţi pentru copii, text şi imagine, ca „Luna Betiluna” şi „Dora Minodora”.  A fost distinsă cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.