Am jucat rol de beţiv

"NeApărat Caragiale" de la Teatrul Luni de la Green Hours este o mostră de divertisment pur. Ca act artistic nu oferă mari revelaţii, dar ca interactivitate bate orice Playstation. Mai ales dacă

"NeApărat Caragiale" de la Teatrul Luni de la Green Hours este o mostră de divertisment pur. Ca act artistic nu oferă mari revelaţii, dar ca interactivitate bate orice Playstation. Mai ales dacă îţi aduci şi prietenii la joacă.

Spectacolul începe cam aşa: printre scaune îşi croieşte drum către scenă actriţa Mioara Ifrim, care îşi asumă imediat rolul de regizor şi se recomandă: "Sunt Mioara Ifrim şi pe mine mă aşteptaţi. Sunt gata să începem audiţia".

Apoi trasează regulile jocului. Din când în când, spectatori extraşi aleatoriu din sală trebuie să îşi învingă teama de a vorbi în public sau teama de penibil şi să îşi stoarcă fiecare picătură de creativitate pe scenă.

Chiar acolo, fără nicio pregătire prealabilă, fără anes-tezie, fără menajamente. Ba, mai mult, celor timizi le sunt împinse limitele de vocea autoritară a regizoarei, care îi pune să repete scenele, până ce se ţese un moment cât de cât suportabil.

"O vezi pe Pamela Anderson goală"

La început te rogi să nu ţi se întâmple tocmai ţie năpasta. Te faci mic în scaun, eviţi privirea selecţionerului echipei de club teatral, dar el simte tocmai frica ta şi îndreaptă un deget spre tine. "Tu! Cum te numeşti?" "Dan".

"Dan, urcă pe scenă. Aplaudaţi-l!" Asta mi s-a întâmplat săptămâna trecută, în ceea ce părea o seară obişnuită. M-am trezit sub o tonă de reflectoare; paradoxal, corpul meu strivit de o sută de priviri a rămas utilizabil. "Întinde-te pe bancă şi fă tot ce îţi spun eu.

Dormi. Ai ajuns acasă după un chef greu, cu prietenii. Te doare capul. Încerci să te ridici, dar nu reuşeşti. Te clatini. Verifici dacă ai toate părţile corpului în ordine. Cauţi uşa băii, dar te răzgândeşti. Vrei o gură de aer curat.

Deschizi fereastra. Iar în faţa blocului o vezi pe Pamela Anderson, goală, făcând plajă. Cum reacţionezi?" Am făcut totul întocmai, mirat că nu aveam trac, încercând să par cât mai puţin caraghios. Nu vedeam nimic în faţă, puteam doar intui feţele oamenilor, auzeam doar chicoteli discrete care mă amuzau. Şi gata.

Am jucat. M-am rostogolit, m-am scărpinat, m-am schimonosit şi apoi am revenit la locul meu, braţ la braţ cu aplauzele celor din jur. La fel au păţit şi mulţi alţi spectatori. Unii au fost delicioşi, spontani, delicaţi, alţii au îngheţat pe scenă, fără să articuleze vreun cuvânt.

Doi tineri au fost rugaţi să imite o scenă interpretată anterior de actori. O puştoaică a fost invitată să cânte ca la "Megastar" un fragment de Caragiale, alta să treacă printr-o succesiune de stări contradictorii.

Chiriacos, tatuat cu "ai lov Veta"

Nici Caragiale n-a rămas mai prejos faţă de contemporanii săi. Pe lângă segmentele de improvizaţie cu public, spectacolul are şi momente fixe, prestabilite.

Textul din "O noapte furtunoasă", în care Chiriac o ameninţă pe Veta că se sinucide dacă nu i se jură iubirea trece prin modificări de limbaj şi este transferat în cadre istorice diferite: doi tineri actori îi duc pe Veta şi Chiriac în Grecia Antică, în perioada elisabetană şi în anii 2000 (aici se transformă în doi rockeri dependenţi de băutură, droguri şi decibeli). Iar momentul lui Caragiale se contorsionează pe vocabularul epocii.

De exemplu, "Bă, eşti cu capu`?" este o întrebare retorică douămiistă. Trăgând linie, "NeApărat Caragiale" este un spectacol care poate există doar dacă publicul acceptă jocul. Fără participarea lui, totul s-ar transforma într-un fiasco.

Este un revigorant exerciţiu de divertisment, iar dacă ai norocul să şi interpretezi, primeşti bonus o stare de inedită euforie. Pentru că fiecare spectator pasiv din sală poate ajunge pe scenă, sub lumina năbădăioasă a reflectoarelor; şansele să devii brusc actor şi să te trezeşti pe scenă sunt de aproximativ 33%.

INFO

Teatrul Luni de la Green Hours
NeApărat Caragiale
Spectacol de grup coordonat de Mihaela Rădescu
Distribuţie: Mioara Ifrim, Alina Crăiţă, Ramona Popa, Bogdan Anghelescu, Petre Ciobanu
Preţul biletului: 12 lei