Zorba, adevăr sau provocare

Ioan Mihai Cortea (dreapta) şi Silvian Vâlcu, în spectacolul „Zorba“

Spectacolul „Zorba“ de la „unteatru“ este o încercare bine-venită de a-l aduce pe faimosul personaj al lui Nikos Kazantzakis în atenţia publicului. Anthony Quinn l-a făcut celebru pe Zorba Grecul. Personajul scriitorului grec a descins acum, în premieră, la un tânăr teatru bucureştean.

La ediţia de anul trecut a Galei Tânărului Actor HOP de la Mangalia, Ioan Mihai Cortea câştiga premiul cel mare cu un monolog după „Alexis Zorba" de Nikos Kazantzakis. Între timp, monologul s-a transformat într-un spectacol ale cărui regie şi dramatizare sunt semnate tot de Ioan Mihai Cortea, unul dintre cei mai talentaţi actori ai ultimelor generaţii, care a debutat cu mare succes în producţia „Domnişoara Iulia", de pe scena Teatrului de Comedie. „Ştiu exact momentul când m-am îndrăgostit de roman. Veneam de la Cluj, într-un microbuz, întins pe bancheta din spate şi citeam. Atunci am descoperit monologul despre război al lui Alexis Zorba. Mi s-a părut incredibil", îşi aminteşte Cortea.

În micuţa sală de la teatrul din strada Ilfov, din spatele CEC-ului de pe Calea Victoriei, care şi-a ţinut stagiunea deschisă toată vară, oferind publicului producţii de mare calitate, povestea lui Zorba este construită simplu, fără vreo schemă regizorală complicată, doar în două personaje, Nikos şi Zorba, aduse în scenă de Silvian Vâlcu şi Ioan Mihai Cortea. Montarea este valoroasă întâi prin idee şi apoi prin curajul de a-l interpreta pe celebrul personaj, într-o săliţă cu 30 de locuri, care nu permite aproape niciun fel de ajutor scenografic sau de altă natură. Curajul de a aduce în scenă un personaj celebru şi de a nu se lăsa inhibat de ecranizarea lui Cacoyannis, cu Anthony Quinn în rolul principal...

Tristeţe şi pasiune

Bazat pe o dramatizare care a folosit pasaje din „Alexis Zorba" şi din „Raport către El Greco", spectacolul este gândit ca un dialog între scriitorul cu gândurile înflăcărate de lecturi şi care intră tot timpul în scenă cu teancuri de cărţi groase şi cartonate, interpretat sensibil şi uşor inegal de Silvian Vâlcu. Ioan Mihai Cortea, în schimb, e tumultuos şi furtunos la fiecare intrare în scenă, impunând şi partenerului de joc, şi publicului un ritm ce nu trenează nicio clipă, având o psihologie a personajului bine asumată, cu treceri bruşte de la o stare la alta, de la veselia debordantă la tristeţea cea mai chinuitoare dizolvată în pasiune.

Gândit ca o demonstraţie de actorie, spectacolul suferă, pe alocuri, de absenţa unei idei care să lege scenele între ele şi să suplinească prin imagine lipsa tuturor celorlalte personaje, rolul regizorului asumându-şi-l tot Cortea. Povestea este însă expusă coerent, iar absenţa unei regii autentice nu diminuează în niciun fel valoarea interpretării şi farmecul unei montări care îşi păstrează tensiunea de la prima şi până la ultima clipă. Scenografia este sumară, atât cât permite spaţiul de la „unteatru": o măsuţă, un pat improvizat, multe cărţi, o icoană şi un santouri (instrument muzical)... Restul, de la obiecte la personajele despre care se vorbeşte, fără să apară vreodată în scenă, rămâne să fie completat de imaginaţia spectatorului.

O cometă în viaţa unui om

Pe de altă parte, spectacolul are un mare merit: respectă spiritul liber al personajului. Iar pasiunea şi emoţia care se simt în jocul celor doi compensează cu siguranţă celelalte probleme ale montării, cu atât mai mult cu cât publicul reacţionează foarte bine la aproape fiecare dintre replici. O dezlănţuire de energie absolut molipsitoare şi o anume febrilitate care, chiar dacă pe alocuri frizează trăirismul, devine însăşi materia vie din care se plămădeşte personajul lui, autentic şi deloc influenţat de modelul Anthony Quinn din celebrul film al lui Cacoyannis.

Povestea de pe scenă urmăreşte aproape cronologic istoria lui Kazantzakis, cu mici perturbări solicitate de înseşi datele dramatizării, de la întâlnirea dintre el şi Zorba şi până la despărţirea lor, o bucată de existenţă în care Alexis trece ca o cometă prin viaţa unui om şi-l marchează pentru totdeauna, împărtăşindu-i concepţiile despre lume, viaţă, femeie sau iubire. O viziune păgân de liberă, în care sexualitatea şi iubirea se confundă, iar cel mai mare păcat al bărbatului e să refuze o femeie care i se dăruieşte, în care Dumnezeu e mai vinovat ca oamenii şi se ruşinează să dea ochii cu ei la Judecata de Apoi.

"Muierea-i o poveste fără sfârşit. Poţi să zici ce-i vrea, muierea e altceva, nu-i făptură omenească.''

" Muierea e ceva de neînţeles şi toate legile statului şi ale religiei greşesc.''
Nikos Kazantzakis,  scriitor

Info

„unteatru"

„Zorba", de Nikos Kazantzakis
Regia: Ioan Mihai Cortea
Cu: Ioan Mihai Cortea şi Silvian Vâlcu

Agenda săptămânii

Duminică, 4 septembrie, Bucureşti
Teatrul „La Muse", ora 19.00
Spectacol: „9 grade la Paris"
Regia şi scenariul:
Peter Kerek
Cu: Alina Berzunţeanu
Preţ bilete: 30 de lei

Marţi, 6 septembrie, Bucureşti
Teatrul „La Muse", ora 21.30
Spectacol: „7 zile din viaţa lui Simon Labrosse"
Regia: Dan Tudor
Cu: Mihaela Teleoacă, Dan Tudor, Marius Drogeanu
Preţ bilete: 30 de lei

Miercuri, 7 septembrie, Bucureşti
Teatrul „La Muse", ora 19.00
Spectacol: „Nişte fete"
Regia: Cristi Juncu
Cu: Cristina Florea, Diana
Cavaliotti, Vlad Zamfirescu, Catrinel Dumitrescu (foto)
Preţ bilete: 30 de lei