Spectacolul „Vocea umană“, în regia Sandei Manu, cu Oana Pellea în rolul principal, este suma mai multor întâlniri memorabile. Sanda Manu şi Oana Pellea lucrează din nou împreună, după o pauză de 26 de ani, de când actriţa a părăsit facultatea.
„Mă reîntâlnesc cu actriţa-clovn, actriţa-furtună, actriţa excentrică, actriţa elaborată, într-un cuvânt, cu actriţa celebră", spune Sanda Manu. Iar Oana Pellea, actriţa-exemplu, dar actriţa-modestă, mărturiseşte că spectacolul este rodul unei „îndrăgostiri de un text important şi afirmarea unei iubiri faţă de un mare artist şi pedagog". Poate şi de aceea, acel „te iubesc" ce se regăseşte în text îi este adresat şi Sandei Manu, explică Oana Pellea.
Spectacolul Teatrului Metropolis mai e şi întâlnirea cu o partitură aproape imposibilă, crede Oana Pellea. Dacă imposibilul ar fi atât de uşor de anihilat, cum ne demonstrează actriţa, atunci imposibilul e doar o vorbă-n vânt.
Singura Oana Pellea
Un singur personaj pe scenă şi un telefon care sună. O femeie care răspunde şi care e îndrăgostită. Nimic nu se aude dincolo de vocea ei. În jurul sonorităţii propriului corp, ea construieşte, lin, o lume. Totul pleacă de la această femeie desculţă dintr-o cameră însingurată, care aşteaptă un telefon de la un bărbat de care s-a despărţit. Aşteaptă ultimul lui apel, iar în gestul ei simplu, prin care ridică receptorul, năvălesc toate speranţele şi amintirile, laolaltă cu toate regretele şi spaimele pe care le lasă în urmă adjectivul „părăsită".
Doar cineva care iubeşte foarte mult îi poate spune unui bărbat pe care l-a pierdut să ardă scrisorile pe care i le-a trimis şi să le păstreze cenuşa în tabachera mică de sidef pe care i-a dăruit-o. Sau să-i spună: „Singura dată când nu m-am gândit la tine a fost la dentist, când mi-a atins un nerv".
Oana Pellea s-a simţit, lucrând la acest spectacol, ca un artist instrumentist care are în faţă o partitură ce-i oferă ocazia de a sonda „limitele şi posibilităţile instrumentului artistic numit Oana Pellea". Grea misiune, să cauţi limitele unui „ceva" infinit.
Pentru că monologul dramatic al Oanei Pellea e o lecţie de viaţă şi de teatru. De fapt, are în el o întreagă şcoală de teatru. Actriţa oferă tot ce poate oferi o actriţă pe o scenă: frazare perfectă, naturaleţe, forţă interioară şi echilibru între nuanţe.
Nu e un spectacol de teatru, ci un laborator, mai atrage atenţia Oana Pellea. „Vocea umană" e un studiu despre transformarea unui actor pe scenă, despre trecerea lui prin toate stările posibile, este radiografia sufletului unei femei şi demonstraţia de perfecţiune a unei actriţe.
Info:
Teatrul Metropolis, Bucureşti: Vocea umană, de Jean Cocteau
Regia: Sanda Manu
Cu: Oana Pellea
Scenografia: Iuliana Vâlsan
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza