„Doina“, protejată de UNESCO
0
Specifică poporului român, „doina“ a fost inclusă la sfârşitul lui septembrie, alături de tango, opera tibetană sau tapiseriile Aubusson, pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. „Cunoscută sub diverse nume în România, «doina» este un cântec liric, solemn, improvizat şi spontan. Înainte de anul 1900 a fost singurul gen muzical în multe regiuni ale ţării“, se arată pe site-ul UNESCO.
l România mai este prezentă pe această listă cu „Ritualul Căluşului“, inclus în patrimoniul cultural imaterial al umanităţii UNESCO, la 25 noiembrie 2005. Dans popular românesc, „Căluşul“ este jucat de flăcăii din sudul ţării sau din Moldova, în săptămâna Rusaliilor. Conform ritualului, căluşarii merg prin sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Se spune că prin acest dans sunt protejaţi de cele rele oamenii, vitele şi recoltele.
În urma unei reuniuni care s-a desfăşurat la sfârşitul lui septembrie, la Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), la care au participat 24 de state membre ale Comitetului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, „doina“ a intrat în patrimoniul UNESCO, alături de alte 75 de propuneri de peste tot din lume.
„Minunile“ popoarelor lumii
Tangoul, care a făcut celebre pe plan internaţional ţări precum Argentina şi Uruguay, tapiseriile Aubusson din Franţa, dansul tradiţional japonez „Ainu“, ceremonia „bărbaţilor zburători“ din Mexic sau carnavalul anual al cloptarilor din Croaţia sunt doar câteva dintre „minunile“ specifice popoarelor lumii.
China este ţara cu cele mai multe intrări pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. Dansul fermierilor coreeni din China, sericicultura şi prelucrarea artistică a mătăsii sau opera tibetană (care cuprinde cântece populare, dansuri, poveşti, acrobaţii şi reprezentaţii religioase) sunt doar câteva elemente specifice acestei ţări dintre cele 21 incluse pe listă. Japonia este următorul stat de pe listă cu cele mai multe prezenţe, 13 la număr.
„Daimokutate“ este un ritual întâlnit în Yahashira Shrine din centrul Japoniei, când tineri bărbaţi din comunitatea Kami-fukawa se aşază în semicerc, îmbrăcaţi în samurai, cărând după ei un arc cu săgeţi. Ei sunt chemaţi în mijloc, unul câte unul, de bărbaţii mai în vârstă. „Gagaku“ este cea mai veche formă de artă a Japoniei. Constă în organizarea de banchete şi ceremonii în Palatul Imperial şi în teatre de peste tot din ţară.
Croaţia a intrat cu şase propuneri, printre care se numără „Procesiunea Reginelor“ sau „Carnavalul anual al clopotarilor“. Belgia se mândreşte cu „Procesiunea Sfântului Sânge“ din oraşul Bruges. Columbia e prezentă cu tradiţionalul carnaval al negrilor şi al albilor, iar Turcia cu o formă a teatrului umbrelor, care poartă denumirea de „Karagöz“.
Lista cu 166 de opere
„Gagaku“ este cea mai veche formă de artă japoneză, caracterizată prin cântece lungi şi lente şi dansuri specifice Foto: AFP
Lista patrimoniului imaterial UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, încheiată la Paris, la 17 octombrie 2003. Până acum, pe listă figurează 166 de opere din 76 de ţări şi din Teritoriile Palestiniene.
Patrimoniul cultural imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale şi cuprinde artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), fondată la 16 noiembrie 1945, cu sediul în Paris, Franţa, are 191 de state membre şi şase state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.
Se încarcă comentariile...
