Adevarul.ro

Trei reprezentaţii cu o versiune Nona Ciobanu după piesa „Furtuna” de Shakespeare, într-o distribuţie care are de ce să uimească.Regizoarea Nona Ciobanu, mai prezentă în lume decât în România, ne-a invitat la un spectacol desfăşurat pe scena de la Palatul Cotroceni.  

În spectacolul Nonei Ciobanu, magul Prospero este un om obosit: a renunţat la izbăvirea lumii, mai are de pus la punct câteva destine lăsate în supensie în trecut.

Dar magia e încă puternică şi nu s-a lăsat cotropită de urâţenia cotidianului: Alexandru Repan, Prospero, îşi povesteşte viaţa, iluziile, dezamăgirile, din meditaţie se nasc sentimentele, furiile bine stăpânite, proiectele imediate.

Actorul evoluează cu supleţe pe linia care desparte povestirea distanţei de trăirea intensă a clipei, prestanţa lui impune în orice condiţii, el îşi foloseşte la maximum puterea de a înnobila cuvintele prin gând. O prezenţă scenică dominatoare, fără a fi agresivă, din ce în ce mai rar întâlnită pe scenele româneşti.  

Pe insula unde a fost gonit, el şi-a construit spaţiul de reflecţie complet, mobilat de bine şi de rău în egală măsură. În spectacol, corpurile omeneşti se întrupează din lumină, din felul cum lumina decupează spaţiile întunericului, şi efectul asupra spectatorilor este extraordinar: de aici încolo, tot ce se întâmplă e plauzibil şi fermecător. Şi se întâmplă următoarele:  furtuna provocată de mag îl aduce pe insula lui pe fiul prigonitorului său.

Prospero îi explică fiicei sale Miranda trecutul comun. Cu ajutorul lui Ariel şi al lui Caliban, duhuri ale binelui şi ale răului cuprinse în aceeaşi fiinţă, îndrumă întâmplările pe calea dorită de el. Dansatorul Koffi Kôkô, originar din Benin, locuitor al Franţei, unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi şi dansatori din Europa (după cum îl recomandă programul de sală), e şi Ariel, şi Caliban, el/ei participă la dialogul cu Prospero prin dans.

Măiestria actorului şi dansatorului, intensitatea, expresivitatea şi concentrarea interpretului, coregrafia inspirată dau cursivitate subiectului, fac inteligibile evoluţiile, concretizează parcă substratul poetic al piesei.  

Modernitate fără şocuri

Adus de furtună pe insulă, Ferdinand este interpretat de Kinan Azmeh (sirian) la clarinet. Cu armonii muzicale răspunde el înflăcărării în vorbe a Mirandei (Ioana Abur) şi din nou neobişnuitul se încadrează în mod firesc în sintaxa spectacolului. În costumele Doinei Levintza, acompaniaţi de Essam Rafea (oud) şi Omar Al Musfi (percuţie), beneficiind de o concepţie a luminilor semnată de Iulian Băltăţescu, actorii evoluează pe scena pustie a teatrului din Palatul Cotroceni într-un univers pe care spectatorul e liber să şi-l închipuie cum vrea.

Nona Ciobanu extrage din piesa lui Shakespeare o singură linie a subiectului, hotărâre curajoasă când te foloseşti de titlul original, acceptabilă, totuşi. Regizoarea a vrut să ne arate cum pot coexista binele şi răul în acelaşi personaj, cum se produce sedimentarea şi opţiunea. Koffi Kôkô are aripi când este Ariel, şi mişcări abrupte, contorsionate când este Caliban.

Trecerea de la unul la altul se face lin, dansatorul sugerează polarităţile, dar şi asemănările într-un mod care îl aşază la înălţimea bunilor interpreţi ai textelor shakespeariene. Un asemenea spectacol se plasează în modernitate fără a conta pe şocuri, ci pe profunzimea gândului şi pe expresivitatea interpretării. Tehnologia zilei de azi este folosită pentru a transmite tulburările spiritului de ieri, de azi, de totdeauna.

Info

Furtuna, adaptare după William Shakespeare
Organizatori: Fundaţia „Toaca”, Administraţia prezidenţială, 2008 – Proiect România
Regia: Nona Ciobanu
Cu: Alexandru Repan, Koffi Kôkô, Ioana Abur, Kinan Azmeh (clarinet), Essam Rafea (oud) şi Omar Al Musfi (percuţie)
Costume: Doina Levintza
Light Design: I. Băltăţescu