Adevarul.ro

Industria egoismului

23 septembrie 2009, 21:21 |  Autor: Dan Boicea  | 

Industria egoismului

Industria egoismului

 

Spectacolul „Toţi fiii mei“, regizat de Ion Caramitru, este o întâlnire cu teatrul de calitate. Este ora 22.45. În autobuzul 311, care poartă gândurile oamenilor spre cartierul Sălăjan, un bărbat şi o femeie încă mai vorbesc despre „Toţi fiii mei“. Spectacolul s-a terminat cu o oră în urmă.

El - un bărbat de 45-50 de ani, poartă un pardesiu gri, cămaşă albă şi cravată neagră, iar ea - o femeie trecută de 40 de ani, respiră sub o cămaşă albă, cu gulerele lăsate libere peste reverele unei jachete gri.

La fel de asortate sunt şi cuvintele lor. Ţinându-se de mână, vorbesc despre Sanda Toma, care „le-a tăiat respiraţia“, despre Victor Rebengiuc, „căruia n-ai ce să-i reproşezi“, despre Costina Ciuciulică, „frumoasă şi puternică“, despre Dragoş Stemate, „năvalnic şi sensibil“.

Apoi tac, dar gândurile lor parcă vorbesc mai departe. Fiecare îşi mai aduce aminte de câte ceva. De Caramitru, care le-a oferit un spectacol de o „adevărată factură intelectuală“. „Mi-au plăcut schimburile de replici 1 la 1“. „Frumos decorul!“ „Da, piscina umplută cu frunze, vila cu etaj!“ „Ai văzut-o pe Sanda Toma? Parcă plutea!“ „Victor Rebengiuc, ce monstru cu apucături de înger!“

„M-a întristat“. „Am râs“ „Am tresărit“ „Mi-am ţinut respiraţia“ „Mă dor palmele“ „M-am plictisit!“ „Când te-ai plictisit?“ „La pauză, că nu mai începea odată actul doi!“ Cei doi oameni din 311 care au coborât la Policlinica Titan au scris fără să ştie jumătate din această cronică. Şi poate că o vor şi citi, din întâmplare, peste umărul unui spectator dintr-un alt autobuz.

Roluri  mari pentru  fiecare  actor

„Toţi fiii mei“, de Arthur Miller, spectacolul care a deschis stagiunea la Teatrul Naţional din Bucureşti, oferă multe clipe intense, iar regizorul Ion Caramitru are meritele lui. A descoperit şi a pus în valoare un text cu adevărat formidabil, care oferă o doză sporită de dileme şi mister, şi a distribuit excelent actorii. I-a acordat un rol-cheie (Ann Deever) unei debutante la TNB, Costina Ciuciulică.

Aceasta nu se rătăceşte pe imensa scenă a Naţionalului, în faţa unui public care ar fi putut s-o copleşească. Are prezenţă şi stil, fără să-şi folosească frumuseţea ca într-o defilare pe cat-walk. Îi ţine piept chiar şi impetuoasei Sanda Toma, nelăsându-şi personalitatea nimicită în situaţiile conflictuale. Şi este şi foarte atentă în momentele care nu-i aparţin, jucând chiar şi atunci când privirile sunt focusate pe alte personaje.

Dar, cu siguranţă, acesta este spectacolul Sandei Toma, care construieşte un personaj malefic şi viguros, tandru în momentele lui de luciditate, dar animat de o nebunie dominatoare. Interpretarea Sandei Toma merită un mare premiu. Joe Keller (Victor Rebengiuc) reuşeşte să alunece uşor pe lângă vină. Actorul îşi manevrează abil personajul, ducându-l din şezlongul lui de mare industriaş în propria mlaştină morală. Este un om care şi-a consolidat confortul pe temelia unui adânc egoism.

Deşi Dragoş Stemate nu pare că şi-a atins potenţialul maxim în acest rol, el îşi joacă partitura cu inspiraţie şi responsabilitate faţă de întreg. Spectacolul are multe acumulări de tensiune şi trei momente de teatru total: scena în care Chris (Dragoş Stemate) o cere în căsătorie pe Ann (Costina Ciuciulică) şi dialogurile mărturisitoare tată-fiu (Rebengiuc-Stemate) şi mamă-viitoare noră (Sanda Toma-Costina Ciuciulică).

Caramitru nu supralicitează tensiunea cu un impuls regizoral artificial, ci o lasă să erupă firesc din text, fără să transforme momentele cu cel mai covârşitor impact emoţional în poze ridicole.

Aveţi în faţă o întreagă plăcere de a descoperi un text care poate avea influenţă într-o zonă inaccesibilă altor metode de persuasiune. Piesa lui Arthur Miller este o încercare de a-i responsabiliza social pe magnaţii care fac afaceri călcând pe cadavre.

Scenografia spectaculoasă şi, ca întotdeauna, foarte funcţională a lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vlaicu Golcea, proiecţiile video ale lui Daniel Gontz fac din acestă producţie o întâlnire cu teatrul de calitate. Pentru o experienţă completă, spectacolul trebuie consumat la pachet cu un caiet-program foarte bine făcut - o privire pătrunzătoare în interiorul minţii sclipitoare a lui Arthur Miller.

Info

Teatrul Naţional Bucureşti

„Toţi fiii mei“ de Arthur Miller

Regia: Ion Caramitru

Cu: Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Costina Ciuciulică, Dragoş Stemate

* * * *
Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     


    Mălin Bot

    Instalarea prim-ministrului pupilă Victor Ponta, la Guvern, în fostul birou al mentorului-inculpat Adrian Năstase, capătă un înţeles simbolic aparte astăzi, după manevrele de la Inspectoratul de Stat în Construcţii. Continuare

    Adevarul on Facebook

    Politicienii care este

    Grigore Cartianu

    Acest articol n-ar fi existat dacă urechile autorului său n-ar fi biciuite, seară de seară, de un cuvânt folosit de politicieni precum bisturiul chirurgical de către ţapinari: „datorită“.

    Du-te acasă, bodyguard!

    Petre Barbu

    Şi am uitat, la dracu’!, să mă iubesc şi să-mi iubesc îngerul meu păzitor.     

    Se poartă căpuşele

    Simona Catrina

    Mi-amintesc de un amic bun ca un corn cald, generos şi chitit pe o viaţă onestă, îndrăgostit ghem de o colegă de facultate.

    Papagalul lui Flaubert

    Andrei Craciun

    Am aniversat de curând, în tăcere, fără fast, ba chiar fără niciun martor, un deceniu de când sunt flaubertian.

    Restauraţia

    Liviu Avram

    Cel mai norocos personaj din procesul Trofeul Calităţii este Adrian Năstase.

    VIDEO "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012": filmul, vizionat de sute de mii de români, răstoarnă istoria

    „Istoria României se bazează pe un lung şir de falsuri?" Răspunsurile oferite în documentar au provocat o veritabilă frenezie: peste 360.000 de vizualizări, aproape 800 de comentarii.

     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole