Adevarul.ro

El - un bărbat de 45-50 de ani, poartă un pardesiu gri, cămaşă albă şi cravată neagră, iar ea - o femeie trecută de 40 de ani, respiră sub o cămaşă albă, cu gulerele lăsate libere peste reverele unei jachete gri.

La fel de asortate sunt şi cuvintele lor. Ţinându-se de mână, vorbesc despre Sanda Toma, care „le-a tăiat respiraţia“, despre Victor Rebengiuc, „căruia n-ai ce să-i reproşezi“, despre Costina Ciuciulică, „frumoasă şi puternică“, despre Dragoş Stemate, „năvalnic şi sensibil“.

Apoi tac, dar gândurile lor parcă vorbesc mai departe. Fiecare îşi mai aduce aminte de câte ceva. De Caramitru, care le-a oferit un spectacol de o „adevărată factură intelectuală“. „Mi-au plăcut schimburile de replici 1 la 1“. „Frumos decorul!“ „Da, piscina umplută cu frunze, vila cu etaj!“ „Ai văzut-o pe Sanda Toma? Parcă plutea!“ „Victor Rebengiuc, ce monstru cu apucături de înger!“

„M-a întristat“. „Am râs“ „Am tresărit“ „Mi-am ţinut respiraţia“ „Mă dor palmele“ „M-am plictisit!“ „Când te-ai plictisit?“ „La pauză, că nu mai începea odată actul doi!“ Cei doi oameni din 311 care au coborât la Policlinica Titan au scris fără să ştie jumătate din această cronică. Şi poate că o vor şi citi, din întâmplare, peste umărul unui spectator dintr-un alt autobuz.

Roluri  mari pentru  fiecare  actor

„Toţi fiii mei“, de Arthur Miller, spectacolul care a deschis stagiunea la Teatrul Naţional din Bucureşti, oferă multe clipe intense, iar regizorul Ion Caramitru are meritele lui. A descoperit şi a pus în valoare un text cu adevărat formidabil, care oferă o doză sporită de dileme şi mister, şi a distribuit excelent actorii. I-a acordat un rol-cheie (Ann Deever) unei debutante la TNB, Costina Ciuciulică.

Aceasta nu se rătăceşte pe imensa scenă a Naţionalului, în faţa unui public care ar fi putut s-o copleşească. Are prezenţă şi stil, fără să-şi folosească frumuseţea ca într-o defilare pe cat-walk. Îi ţine piept chiar şi impetuoasei Sanda Toma, nelăsându-şi personalitatea nimicită în situaţiile conflictuale. Şi este şi foarte atentă în momentele care nu-i aparţin, jucând chiar şi atunci când privirile sunt focusate pe alte personaje.

Dar, cu siguranţă, acesta este spectacolul Sandei Toma, care construieşte un personaj malefic şi viguros, tandru în momentele lui de luciditate, dar animat de o nebunie dominatoare. Interpretarea Sandei Toma merită un mare premiu. Joe Keller (Victor Rebengiuc) reuşeşte să alunece uşor pe lângă vină. Actorul îşi manevrează abil personajul, ducându-l din şezlongul lui de mare industriaş în propria mlaştină morală. Este un om care şi-a consolidat confortul pe temelia unui adânc egoism.

Deşi Dragoş Stemate nu pare că şi-a atins potenţialul maxim în acest rol, el îşi joacă partitura cu inspiraţie şi responsabilitate faţă de întreg. Spectacolul are multe acumulări de tensiune şi trei momente de teatru total: scena în care Chris (Dragoş Stemate) o cere în căsătorie pe Ann (Costina Ciuciulică) şi dialogurile mărturisitoare tată-fiu (Rebengiuc-Stemate) şi mamă-viitoare noră (Sanda Toma-Costina Ciuciulică).

Caramitru nu supralicitează tensiunea cu un impuls regizoral artificial, ci o lasă să erupă firesc din text, fără să transforme momentele cu cel mai covârşitor impact emoţional în poze ridicole.

Aveţi în faţă o întreagă plăcere de a descoperi un text care poate avea influenţă într-o zonă inaccesibilă altor metode de persuasiune. Piesa lui Arthur Miller este o încercare de a-i responsabiliza social pe magnaţii care fac afaceri călcând pe cadavre.

Scenografia spectaculoasă şi, ca întotdeauna, foarte funcţională a lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vlaicu Golcea, proiecţiile video ale lui Daniel Gontz fac din acestă producţie o întâlnire cu teatrul de calitate. Pentru o experienţă completă, spectacolul trebuie consumat la pachet cu un caiet-program foarte bine făcut - o privire pătrunzătoare în interiorul minţii sclipitoare a lui Arthur Miller.

Info

Teatrul Naţional Bucureşti

„Toţi fiii mei“ de Arthur Miller

Regia: Ion Caramitru

Cu: Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Costina Ciuciulică, Dragoş Stemate

* * * *