Adevarul.ro

Industria egoismului

23 septembrie 2009, 21:21 |  Autor: Dan Boicea  | 

Industria egoismului

Industria egoismului

 

Spectacolul „Toţi fiii mei“, regizat de Ion Caramitru, este o întâlnire cu teatrul de calitate. Este ora 22.45. În autobuzul 311, care poartă gândurile oamenilor spre cartierul Sălăjan, un bărbat şi o femeie încă mai vorbesc despre „Toţi fiii mei“. Spectacolul s-a terminat cu o oră în urmă.

El - un bărbat de 45-50 de ani, poartă un pardesiu gri, cămaşă albă şi cravată neagră, iar ea - o femeie trecută de 40 de ani, respiră sub o cămaşă albă, cu gulerele lăsate libere peste reverele unei jachete gri.

La fel de asortate sunt şi cuvintele lor. Ţinându-se de mână, vorbesc despre Sanda Toma, care „le-a tăiat respiraţia“, despre Victor Rebengiuc, „căruia n-ai ce să-i reproşezi“, despre Costina Ciuciulică, „frumoasă şi puternică“, despre Dragoş Stemate, „năvalnic şi sensibil“.

Apoi tac, dar gândurile lor parcă vorbesc mai departe. Fiecare îşi mai aduce aminte de câte ceva. De Caramitru, care le-a oferit un spectacol de o „adevărată factură intelectuală“. „Mi-au plăcut schimburile de replici 1 la 1“. „Frumos decorul!“ „Da, piscina umplută cu frunze, vila cu etaj!“ „Ai văzut-o pe Sanda Toma? Parcă plutea!“ „Victor Rebengiuc, ce monstru cu apucături de înger!“

„M-a întristat“. „Am râs“ „Am tresărit“ „Mi-am ţinut respiraţia“ „Mă dor palmele“ „M-am plictisit!“ „Când te-ai plictisit?“ „La pauză, că nu mai începea odată actul doi!“ Cei doi oameni din 311 care au coborât la Policlinica Titan au scris fără să ştie jumătate din această cronică. Şi poate că o vor şi citi, din întâmplare, peste umărul unui spectator dintr-un alt autobuz.

Roluri  mari pentru  fiecare  actor

„Toţi fiii mei“, de Arthur Miller, spectacolul care a deschis stagiunea la Teatrul Naţional din Bucureşti, oferă multe clipe intense, iar regizorul Ion Caramitru are meritele lui. A descoperit şi a pus în valoare un text cu adevărat formidabil, care oferă o doză sporită de dileme şi mister, şi a distribuit excelent actorii. I-a acordat un rol-cheie (Ann Deever) unei debutante la TNB, Costina Ciuciulică.

Aceasta nu se rătăceşte pe imensa scenă a Naţionalului, în faţa unui public care ar fi putut s-o copleşească. Are prezenţă şi stil, fără să-şi folosească frumuseţea ca într-o defilare pe cat-walk. Îi ţine piept chiar şi impetuoasei Sanda Toma, nelăsându-şi personalitatea nimicită în situaţiile conflictuale. Şi este şi foarte atentă în momentele care nu-i aparţin, jucând chiar şi atunci când privirile sunt focusate pe alte personaje.

Dar, cu siguranţă, acesta este spectacolul Sandei Toma, care construieşte un personaj malefic şi viguros, tandru în momentele lui de luciditate, dar animat de o nebunie dominatoare. Interpretarea Sandei Toma merită un mare premiu. Joe Keller (Victor Rebengiuc) reuşeşte să alunece uşor pe lângă vină. Actorul îşi manevrează abil personajul, ducându-l din şezlongul lui de mare industriaş în propria mlaştină morală. Este un om care şi-a consolidat confortul pe temelia unui adânc egoism.

Deşi Dragoş Stemate nu pare că şi-a atins potenţialul maxim în acest rol, el îşi joacă partitura cu inspiraţie şi responsabilitate faţă de întreg. Spectacolul are multe acumulări de tensiune şi trei momente de teatru total: scena în care Chris (Dragoş Stemate) o cere în căsătorie pe Ann (Costina Ciuciulică) şi dialogurile mărturisitoare tată-fiu (Rebengiuc-Stemate) şi mamă-viitoare noră (Sanda Toma-Costina Ciuciulică).

Caramitru nu supralicitează tensiunea cu un impuls regizoral artificial, ci o lasă să erupă firesc din text, fără să transforme momentele cu cel mai covârşitor impact emoţional în poze ridicole.

Aveţi în faţă o întreagă plăcere de a descoperi un text care poate avea influenţă într-o zonă inaccesibilă altor metode de persuasiune. Piesa lui Arthur Miller este o încercare de a-i responsabiliza social pe magnaţii care fac afaceri călcând pe cadavre.

Scenografia spectaculoasă şi, ca întotdeauna, foarte funcţională a lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vlaicu Golcea, proiecţiile video ale lui Daniel Gontz fac din acestă producţie o întâlnire cu teatrul de calitate. Pentru o experienţă completă, spectacolul trebuie consumat la pachet cu un caiet-program foarte bine făcut - o privire pătrunzătoare în interiorul minţii sclipitoare a lui Arthur Miller.

Info

Teatrul Naţional Bucureşti

„Toţi fiii mei“ de Arthur Miller

Regia: Ion Caramitru

Cu: Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Costina Ciuciulică, Dragoş Stemate

* * * *
Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ovidiu Nahoi

    Începe izolarea președintelui Traian Băsescu? Învestirea de astăzi a guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu lasă loc acestei întrebări. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole