Dragostea durează nouă nopţi?!

Spectacolul „Frumoasa călătorie a urşilor panda...“, montat la „unteatru“ din Bucureşti, o poate readuce în prim-plan pe celebra regizoare Cătălina Buzoianu. Există un loc, pe o străduţă din spatele CEC-ului de pe Calea Victoriei, o casă veche, în care câţiva tineri au amenajat „unteatru“, cel mai tânăr spaţiu de joc al Capitalei.

O săliţă improvizată într-o fostă sufragerie cu pereţi de cărămidă, în care nu încap mai mult de 30 de spectatori, şi o scenă care e atât de aproape, încât graniţele dintre cele două realităţi aproape se anulează. Sistemul de „a vinde" bilete este cu totul inedit. Intrarea nu costă nimic, însă, la sfârşitul reprezentaţiei, cei prezenţi au libertatea de a le face un dar actorilor. Un coşuleţ este aşezat la ieşirea din sală, la dispoziţia generozităţii publicului.

Acest spaţiu cu parfum de interbelic, cu un foaier amenajat ca o bibliotecă, în care pot fi răsfoite cărţi de teatru, cu o scară interioară în spirală, plină cu lumânărele aprinse, este folosit până la cel mai mic detaliu de Cătălina Buzoianu, în cea mai recentă producţie pe care o semnează, „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", după textul lui Matei Vişniec.

Doi actori într-o înşelătoare poveste de dragoste

Demonstraţii de actorie

După o perioadă în care a preferat să rămână în umbră - „Magicianul din Lublin", de la Teatrul Evreiesc, şi „Rinocerii", realizat în colaborare cu Centrul UNESCO, fiind singurele spectacole pe care le-a creat în ultimii ani - cunoscuta regizoare propune acum o montare încadrabilă în stilul minimalist. Două personaje, un spaţiu neconvenţional, decor aproape inexistent: o saltea, folosită drept pat şi sicriu, un scaun şi câteva cearşafuri. Regia mizează tocmai pe scenografia sumară, pe care o suplineşte prin excelente infuzii de pantomimă, prin care actorii creează aproape o inflaţie de obiecte imaginare. Desfac sticle de vin imaginare, mănâncă feluri de mâncare imaginare, vorbesc la un telefon imaginar, deschid uşa cu o cheie imaginară... Totul se întâmplă undeva într-un non-timp şi un non-spaţiu care-şi vor dezvălui identitatea abia în ultimele minute ale spectacolului.

Cătălina Buzoianu alege pentru această montare doi tineri actori, Iolanda Covaci şi Marius Călugăriţa, care îşi construiesc rolurile aproape fără greşeală, cu atenţie la detaliul de gest, atât de important în felul în care este gândit spectacolul. Jonglând în permanenţă cu stări contradictorii, cei doi realizează adevărate demonstraţii de actorie. Momentul în care Ea îl învaţă pe El să spună „A!", în aşa fel încât rostirea literei să ţină locul tuturor cuvintelor din lume este în primul rând o lecţie despre puterea a ceea ce se află dincolo de cuvinte. „Spune «A!» ca şi cum mi-ai spune «te iubesc!»". Ceva din magia şi magnetismul care se simţeau în relaţia fără vorbe dintre Doamna T şi Fred Vasilescu într-o tulburătoare adaptare scenică după romanul „Patul lui Procust", pe care aceeaşi regizoare o monta, acum mai bine de 15 ani, se simte şi între cei doi.

Istoria lui Vişniec, absurdă şi plină de umor, începe ca o poveste de dragoste din lumea noastră: doi tineri se trezesc într-o dimineaţă în acelaşi pat şi nu-şi amintesc nici cum au ajuns acolo, nici dacă au făcut dragoste, dar încep o relaţie. Convenţia este să petreacă împreună doar nouă nopţi, apoi ea să dispară pentru totdeauna. Sunt nouă nopţi care se scurg încet şi durează cât o viaţă, în care cei doi refac ritualul vechi şi nou al iubirii dintre un bărbat şi o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună şi să schimbe experienţe, apoi se ceartă, se însingurează şi devin mai atenţi la ceilalţi decât la ei înşişi... Scena în care ascultă împreună zgomotele vecinilor din imobil cum se propagă prin ziduri este cuceritoare şi trădează o excelentă cunoaştere şi asumare a psihologiei umane din partea interpreţilor.

„Nuntă" în pod

Finalul îi permite Cătălinei Bu­zoianu să se joace cu spaţiul şi să creeze unul din acele momente de magie de care teatrul ei a fost plin dintotdeauna. Spectatorii sunt invitaţi la nunta care se desfăşoară în podul casei vechi, iar „nuntaşii" îi privesc de pe scările cufundate în întuneric şi luminate doar de câteva candele aprinse. Când se întorc în sală, scaunele au dispărut şi toată lumea rămâne în picioare, de jur-împrejurul scenei, cu câte o lumânare în mână şi de-abia atunci începe „frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt".

"Nu scriu ca să îi deprim pe oameni, scriu pentru ca ei să gândească.''
Matei Vişniec dramaturg

Info

„unteatru", Bucureşti

Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt
De: Matei Vişniec
Regia: Cătălina Buzoianu
Mişcare scenică: Galina Bobeicu
Elemente de pantomimă: Adrian Nour
Sound design: Mihai Prejban, Sorin Antonie
Cu: Iolanda Covaci şi Marius Călugăriţa