Cine pe cine mai ucide în seara asta?

Cine pe cine mai ucide în seara asta?

Doi soţi, un amant plus ameninţarea altuia. Trei tentative de crimă eşuate plus încă una care promite mult. O producţie a Teatrului Metropolis, spectacolul „Crimă la Howard Johnson“, iese în parc în cadrul programului „Bucureşti - Cartier de vară“.

Arlene şi Paul sunt căsătoriţi, numai că Mitchell e un dentist mult prea bun ca să îi rămână indiferent lui Arlene. Iar lui Mitchell îi plac prea mult femeile pentru a avea oareşice scrupule.

Pare un triunghi amoros problematic, dar nu neapărat. În definitiv, totul se poate rezolva imediat cu o crimă. În decorul steril al unei camere din Hotelul „Howard Johnson“, Mitchell şi Arlene îl vor ucide pe dispensabilul Paul cu o doză sănatoasă de novocaină. Numai că o crimă presupune oarecare îndemânare, iar Mitchell nu pare că o posedă.

Soţul rămâne soţ, mai ales când amantul, Mitchell, îşi înşală amanta, pe Arlene, cu o alta, asistentă în cabinetul său. Cum adică să îţi înşeli amanta? Inadmisibil. Asta cere numaidecât o crimă. De data asta, Arlene plănuieşte să îl ucidă pe amant cu complicitatea soţului. Numai că soţul nu deţine o cantitate suficientă de inventivitate pentru a face faţă încercării. Aşa că nu moare nimeni deocamdată.

Necazurile apropie oamenii, mai ales când şi soţul, şi amantul sunt înşelaţi de una şi aceeaşi persoană, Arlene... cu un pitic care pare a fi un mare maestru al psihozei şi care îi deschide acesteia gustul pentru o viaţă mult mai spirituală. Asta în mod clar nu se tolerează. Doi împiedicaţi într-o ecuaţie a crimei nu echivalează însă cu o reuşită, nici măcar atunci când aceasta presupune ceva atât de simplu ca spânzurarea lui Arlene de patul răsturnat. Şi dacă de fapt problema nu e femeia, ci tentaţia? Cât de simplu ar fi... să o ucizi?

În decorul Parcului Bazilescu, scena încropită pentru spectacolul „Crimă la Howard Johnson” nu arată prea promiţătoare. Mai ales că spectatorii vin şi pleacă şi o gaşcă de copii scandează în faţa actorilor să ucidă odată pe cineva, oricine ar fi. Unde mai pui şi faptul că vântul şi ploaia iminentă ameninţă să dărâme decorul de pe scenă.

Umor de unică folosinţă

Totuşi, actorii au destulă prezenţă de spirit pentru a transforma toate aceste neajunsuri în mijloace de a provoca râsul. Emanuel Pârvu, în rolul dentistului amant (de asemenea, regizorul piesei) îşi pune în scenă un umor inventiv şi dezinhibat, Marius Gâlea, în rolul soţului, îşi joacă stângăcia şi monotonia cu tact, iar Alexandra Ioniţă interpretează o fiinţă atrăgătoare care se ghidează dezinteresat numai de interese. Umorul, însă, dă impresia de déjà-vu şi este exclusiv provocat de situaţia triunghiului conjugal, fără a depăşi niciodată marginea alcovului.

Spectacolul, adaptare a piesei scrise de Ron Clark şi Sam Bobrick, în traducerea aceluiaşi Emanuel Pârvu, este construit exclusiv „pentru public”, după cum afirmă însuşi regizorul. Mai bine spus, pentru a distra publicul. Regizorul are o anumită experienţă în dramele amoroase ce pot sfârşi prea uşor în moarte.

În 2006, publica piesa „Sector S”, ulterior regizată şi montată de el la Green Hours, în care personajele principale erau trei sinucigaşi din dragoste prinşi între viaţă şi moarte, care se roagă de îngeri să îi salveze. În „Crimă la Howard Johnson”, culmea, nu moare nimeni, deşi se tot atentează, dar umorul bate tot undeva între limitele dintre viaţă şi moarte. Spectacolul pare potrivit pentru un program de vară în parc, cu public volatil sau flotant. Nu e absolut necesar să vezi începutul şi sfârşitul pentru a te distra.