Adevarul.ro

Aceeaşi piesă, alţi actori!

16 martie 2010, 16:45 |  Autor: Ionuţ Sociu | 

Cuvinte cheie: Anna Magnani, Liv Ullmann,

Anna Magnani şi Liv Ullmann

Anna Magnani şi Liv Ullmann

 

Au jucat rolul Annei Christie, în „Anna Christie“, de Eugene O’Neill.

De ieri: Anna Magnani

Încă de la primele sale roluri, Anna Magnani se bucura de un statut paradoxal: era cea mai iubită şi mai populară actriţă italiană, dar era văzută în acelaşi timp ca o antidivă, o actriţă lipsită de glamour. A fost mereu comparată cu Eleonora Duse şi cu Greta Garbo, dar inedit în cazul ei era autenticitatea interpretării. Stilul ei vulcanic, bazat în primul rând pe emoţie şi apoi pe tehnică, a făcut din ea o figură iconică a teatrului şi a cinematografului neorealist italian.

Cazul ei exemplifică ceea ce criticul André Bazin definea drept caracteristica principală a actorilor din filmele neorealiste: „ei trebuie să fie înainte de a se exprima". „Adeseori m-am întrebat cum reuşeşte Anna Magnani să trăiască în sânul societăţii şi să rămână liberă de orice convenţie. Era cea mai neconvenţională femeie pe care am cunoscut-o vreodată", scria Tennessee Williams în cartea sa de memorii.

De azi: Liv Ullmann

Pentru Liv Ullmann, teatrul a fost întotdeauna o formă de terapie: „Simţeam că trăiesc cu adevărat doar pe scenă. Era singurul mod de a comunica cu oamenii." A debutat în teatru în 1957, în „Jurnalul Annei Frank", dar rolul care avea să-i schimbe viaţa şi să marcheze începutul unei lungi colaborări cu Ingmar Bergman a fost cel din filmul „Persona".

În prezent, Ullmann continuă să joace şi să regizeze. În 2009 a pus în scenă „Un tramvai numit dorinţă", spectacol în care rolul lui Blanche a fost jucat de Cate Blanchett. „În meseria asta trebuie să fii mereu pregătit pentru eşecuri. Pentru că din ele înveţi cel mai mult. Succesele, elogiile, toate astea nu te ajută cu nimic. Dar după un eşec începi să te gândeşti mai mult la lucruri şi să-ţi pui întrebări în legătură cu alegerile pe care le-ai făcut şi cu felul în care ai jucat", spunea actriţa norvegiană într-un interviu pentru „The Guardian".


Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ramona Ursu

    Nu e „Ferma animalelor“. De fapt, e o nedreptate să compari porcul cu acei indivizi fără scrupule, plini de nesimţire şi cu un tupeu mare cât toate haznalele României adunate la un loc. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole