Aceeaşi piesă, alţi actori!

Richard Harris şi Ian McDiarmid

Richard Harris şi Ian McDiarmid au jucat rolul lui Henric IV, în „Henric al IV-lea“, de Luigi Pirandello

De ieri: Richard Harris

Harris a debutat în 1956 în spectacolul „The quare fellow", iar unul dintre cei care au văzut încă de atunci în tânărul irlandez din Limerick un actor cu potenţial uriaş a fost Lee Strasberg. Despre Harris s-a spus mereu că nu s-a ridicat niciodată la înălţimea talentului său. „Actorii obişnuiesc să se ia mult prea în serios. Samuel Beckett e important, Joyce e important - ei chiar au lăsat ceva în urma lor. Dar Laurence Olivier nu e la fel de important. Actoria e o chestie foarte simplă, dar actorii vor să o complice şi să facă din ea o artă", spunea Richard Harris într-un interviu.

Criticul literar Terry Eagleton aminteşte de un episod în care protagonist a fost Harris şi care e cât se poate de sugestiv în privinţa raporturilor dintre englezi şi irlandezi. Atunci când Harris a câştigat premiul pentru cel mai bun actor la Cannes, presa britanică a scris: „Un actor englez câştigă premiul la Cannes". Dar atunci când Harris a fost implicat într-o bătaie, aceeaşi presă engleză a scris: „Actor irlandez arestat într-un bar".

De azi: Ian McDiarmid

Creatorul unuia dintre cele mai diabolice personaje din istoria filmului („Palpatine", în „Star Wars"), McDiarmid şi-a câştigat un loc de frunte în teatrul englez nu numai ca interpret, dar şi ca director al Teatrului Almeida, pe care l-a condus alături de actorul Jonathan Kent.

McDiarmid şi Kent au fost numiţi directori în 1990 (într-un moment în care Almeida era doar un nume obscur) şi în câţiva ani au reuşit să-l transforme în ceea ce „New York Times" numea „unul dintre cele mai mari teatre ale lumii". Acest succes uriaş se explică şi prin faptul că Almeida a devenit un „refugiu" pentru vedete ca Anna Friel, Juliette Binoche, Kevin Spacey, Ralph Fiennes sau Gael Garcia Bernal.

McDiarmid îşi aminteşte că s-a hotărât să se facă actor la vârsta de cinci ani, atunci când tatăl său l-a dus prima la oară la teatru: „Am fost fascinat, dar şi speriat în acelaşi timp. Lumini, decoruri, machiaj... Nu ştiam ce înseamnă toate astea, dar eram convins că vreau să fiu şi eu acolo".