Aceeaşi piesă, alţi actori!

Aceeaşi piesă, alţi actori!

Madeleine Renaud şi Fiona Shaw au jucat rolul lui Winnie, din „Ce zile frumoase!“, de Samuel Beckett

De ieri: Madeleine Renaud

În mod paradoxal, Madeleine Renaud a fost ultima mare actriţă a teatrului clasic francez, dar şi prima mare actriţă a teatrului de avangardă. Celebră interpretă a rolurilor de ingenuă, Madeleine Renaud a jucat atât în  piese de Racine şi Corneille, cât şi în piese de Genet, Ionesco şi Beckett.

După douăzeci de ani plini de succese, într-un moment în care era deja considerată regina teatrului francez, Madeleine Renaud  a părăsit  Comedia Franceză în 1946 (a fost un gest care a şocat lumea teatrală pariziană) şi a înfiinţat împreună cu soţul ei, actorul Jean-Louis Barrault, compania Renaud-Barrault.

„Există la Madeleine o veşnică latură de premiantă. Ingenuă, trecea prin viaţă cu o graţie de neînvins: un buldozer de o prospeţime plină de candoare. Râdea mereu, făcea gafe, era zăpăcită, dar avea o voinţă de fier. Un adevărat soldăţel. Ea ca şi mine, eu ca şi ea: vrea totul, dar nu ţine la nimic“, spunea despre ea Jean-Louis Barrault. ;

De azi: Fiona Shaw

Cu toate că în afara Marii Britanii e cunoscută mai mult datorită rolului mătuşii Petunia din „Harry Potter“, Fiona Shaw e una dintre cele mai apreciate şi mai premiate actriţe de teatru britanice.

În urma unei colaborări nefericite cu regizorul Jonathan Miller la spectacolul „Îmblânzirea scorpie“ (Miller a fost, se pare, insensibil la „cruzimea“ cu care o tratează Shakespeare pe eroina din piesa sa), Shaw  a hotărât să lucreze din ce în ce în ce mai rar cu regizori bărbaţi. În ultimii douăzeci de ani, cariera ei a fost marcată de colaborarea cu regizoarea Deborah Warner.

După ce în 1994  au lucrat împreună la „Footfalls“ – spectacol care i-a adus lui Warner interdicţia de a mai monta pentru o lungă perioadă piese de Beckett – în 2007, cuplul Warner-Shaw a revenit la Beckett, de data asta cu o montare ceva mai apropiată de indicaţiile autorului. Odată cu  rolul lui Winnie din „Ce zile frumoase!“, Fiona Shaw a oferit spectatorilor şi criticilor londonezi şansa să redescopere faţa amuzantă şi realistă a textului beckettian.