Vă mai amintiţi de: Victor Brauner

În 1931, pictorul suprarealist român Victor Brauner realiza o compoziţie tulburătoare, în care se autoportretiza cu ochiul stâng scos. Avea 28 de ani şi se afla la Paris, unde lucra în mijlocul unui mediu populat de artiştii avangardişti ai vremii.

Şapte ani mai târziu, în 1938, pictorul, încercând să aplaneze un conflict iscat între artiştii Oscar Dominguez şi Esteban Frances, era lovit cu un pahar în ochiul stâng, pe care, asemeni picturii premonitorii, şi-l pierdea.  „Fiecare tablou pe care-l fac vine din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. Mărturisirea pare a explica incidentul.

Brauner se născuse în Piatra-Neamţ, la 15 iunie 1903. În copilărie, petrecuse câţiva ani în Viena, unde familia sa se stabilise temporar, şi urmase acolo gimnaziul. Înapoi la Bucureşti, a frecventat Şcoala de Arte Frumoase între 1919 şi 1921, susţinându-şi prima expoziţie personală în 1924, la Galeriile „Mozart". În aceeaşi perioadă, fonda, împreună cu scriitorul Ilarie Vo­ronca, revista avangardistă 75 HP, în care Brauner publica un manifest intitulat „Pictopoezia". O altă revistă avangardistă română, „unu", îi tipărea, în aceeaşi perioadă, desene şi tablouri.

În 1930, Brauner se stabilea la Paris, unde, mai întâi prin intermediul lui Constantin Brâncuşi, apoi prin mijlocirea scriitorului Benjamin Fondane, intra în mediile avangardiste pariziene. În 1934, André Breton îi scria chiar o introducere elogioasă pentru catalogul primei sale expoziţii din capitala franceză, susţinută la Galeria Pierre.

La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Brauner s-a refugiat în sudul Franţei şi, din lipsa materialelor, a lucrat colaj. În operele din perioada postbelică, pictorul român s-a inspirat din simbolurile jocului de tarot, din iconografia hieroglifelor egiptene sau din motivele arhaice mexicane. Brauner a murit la Paris, în 1966, după ce, pe parcursul anilor '50, călătorise în Normandia şi în Italia, expunând la Bienala de la Veneţia.