Vă mai amintiţi de: Ştefan Dimitrescu

Pictorul român realist Ştefan Dimitrescu, prieten şi coleg de generaţie cu Nicolae Tonitza, cu care a fondat „Grupul celor patru” (alături de Francisc Şirato şi Oscar Han) a creat o operă profund umanistă în care interesul pentru studiul diferitelor tipologii este revelat de preponderenţa portretului în rândul lucrărilor sale.

Pictorul s-a născut în 1886 la Huşi. La 16 ani, pleca la Iaşi pentru a studia violoncelul la Conservator, dar peste numai un an îşi descoperea adevărata pasiune pentru pictură şi se înscria la Şcoala de Arte Frumoase din oraş, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Popovici şi unde l-a descoperit pe Tonitza, cu care a continuat o prietenie strânsă.

Studiile sale artistice au fost completate la Paris, unde a urmat cursuri la Academie de Grande Chaumiere între anii 1911 şi 1913. La întoarcerea în ţară, a fondat împreună cu Tonitza, Şirato şi Han „Grupul celor patru", bazat în principiu pe strânsa unitate de concepţii dintre membrii săi şi pe o dorinţă comună de a inspira un nou suflu picturii, eliberând-o de constrângerea atelierului şi apropiind-o de natură şi de mediul propriu subiectului pictat.

La fel ca şi Tonitza, Dimitrescu s-a aplecat asupra subiectelor sociale, fiind foarte atras de viaţa oamenilor de rând. Impresionat de tensiunile Primului Război Mondial, a documentat tragediile provocate de acesta („Morţii de la Caşin", 1917). Majoritatea portretelor pictate de Dimitrescu ilustrează figuri de ţărani - „Bucătăreasa" (1926), „Femei ţesând la război", „Ţărănci din Sălişte", „Ţigănci din Dobrogea", sau detalii din viaţa muncitorilor de rând - „Minerii" (1921). 

Începând cu 1927, Dimitrescu a fost profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi, fiind numit directorul acesteia un an mai târziu, poziţie pe care a ocupat-o până în anul morţii - 1933. Nicolae Tonitza aprecia „voluptatea lui Ştefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea şi multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice şi care i-au adus publicul mare şi faima unui desenator fără pereche la noi".