Vă mai amintiţi de: Ion Vinea

Ion Vinea

„Panoplii, confetti, marote şi cai / Suflet pavoazat de 10 mai, / Pălării înalte, / muzici şi ecou, / Fastul se repetă, trece-un rege nou“ (Panoplii).

 Sau, mai scria el: „Gară peticită de lumini, / şine verzi sub luna de venin, / câmp în ceruri înţepat cu spini, / ce tăcere, suflet pal şi mut, / trenurile toate au trecut" (Doleanţe).

Poetul român Ion Vinea era încă în liceu când începea să editeze, împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu, revista „Simbol" (1912) - de orientare modernistă, opusă curentelor tradiţionaliste reprezentate mai cu seamă în epocă de sămănătorism. Se născuse la 17 aprilie 1895, la Giurgiu, cu numele adevărat Ion Eugen Iovanaki, şi, deşi urmase cursurile Facultăţii de Drept, absolvind-o pe cea din Iaşi, nu profesase niciodată, fiind mai degrabă atras de literatură şi în special de noile curente avangardiste, al căror promotor va deveni. Primele versuri, publicate de poet în perioada 1914-1916 şi bine primite de către critica literară, aveau o clară influenţă simbolistă.

Probabil că aportul cel mai semnificativ al poetului în ceea ce priveşte promovarea literaturii avangardiste a fost reprezentat de activitatea sa de redactor-şef al revistei „Contimporanul", între anii 1922-1932. În paginile acestei publicaţii, au semnat texte cei mai importanţi scriitori avangardişti ai vremii, nu numai din ţara noastră (Marcel Iancu, Ilarie
Voronca, M.H. Maxy, Barbu Fundoianu, Ion Barbu), dar şi din străinătate (Paul Eluard, André Breton, Robert Musil), Vinea fiind strâns conectat la evoluţia curentelor moderniste din Europa interbelică.

Printre cele câteva cărţi apărute sub semnătura lui Vinea se numără volumele de poezii „Descântecul şi Flori de lampă" (1925), „Paradisul suspinelor" (1930), „Ora fântânilor" (1964) şi romanul „Lunaticii", apărut postum, în 1965, la un an după data morţii scriitorului, la 6 iulie 1964. Din poezia „Prag" („Ora fântânilor"): „La poarta cerului străjeri de argint, / plopii fac câte cincizeci de paşi. / Amurgul ne unge sfinţi, / prin foc rătăcim cu viori de iarbă".