Suvenire şi impresii

Clădirea veche a Teatrului Naţional din Craiova se afla, în jurul anului 1849, atunci când instituţia a fost fondată, pe strada Justiţiei. Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca Caragiale, a jucat un rol fundamental în anii de început ai teatrului, aflându-se la conducerea acestuia încă de la prima stagiune.

Obţinând finanţare de la boierii craioveni, Caragiale deschidea prima stagiune cu piesa „Mihai Viteazu", spectacol la care a participat, bineînţeles, toată nobilimea din Craiova. 

Se spune că, pentru a da evenimentului cadrul festiv al unui act cu rezonanţă naţională, premiera piesei „Mihai Viteazu" a fost anunţată prin trei lovituri de tun trase din curtea teatrului. Un incendiu grav a distrus clădirea veche a Teatrului Naţional din Craiova în 1923. Timp de câţiva ani, instituţia a funcţionat în condiţii improprii, într-un amfiteatru adaptat al unui liceu.

Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, teatrul a fost amplasat într-o nouă construcţie din centrul oraşului, unde se află şi astăzi.