Ieri şi Azi: Moartea unei actriţe de 19 ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ieri

În „Bucureştii de altădată", valoroasa şi savuroasa cronică a lui Constantin Bacalbaşa, anul 1900 se arată plin de evenimente şi întâmplări care mai de care mai importante. „Ţărişoara noastră" se confrunta cu emigrarea evreilor şi cu o mişcare antisemită, dar şi cu răscoala ţuicarilor care nu mai vor biruri grele pe licoarea neaoşă ce aduce buna dispoziţie. Take Ionescu se luptă împotriva guvernul Carp, iar Doamna Cu Coasa seceră de zor. I-a dus pe lumea cealaltă pe Anton Bacalbaşa, pe cântăreţul I.D. Ionescu, cel care animase, veri la rând, Grădina Unionului, cu şansonete şi romanţe (transformând în legendă piesa cu „o botină din cea mai fină şi un picior foarte uşor").  Cât despre ce se întâmplă în Europa largă, evenimentele menţionate nu sunt foarte multe. Găsim însă următorul pasaj: „Din Paris vine ştirea că Théâtre Français (Comedia Franceză) a căzut pradă flăcărilor. Artista Dudley a fost scoasă jumătate asfixiată. Artista Henriot a fost carbonizată. Tânăra Henriot, de curând angajată la Comedie, era de o mare frumuseţe, avea 19 ani şi dădea mari speranţe. Artistul Falconnet a pierdut 20.000 de franci pe cari-i păstra într'un dulap.

În „Parizianca“ (1874), Pierre-Auguste Renoir a imortalizat-o pe actriţa Henriette Henriot

Tablouri de mare valoare şi goblenuri scumpe au fost distruse. Autorul dramatic Victorien Sardou asista în stradă la dezastru şi plângea. Emoţia la Paris este imensă. Cabina artistei Henriot a fost găsită intactă, prin urmare, dacă artista rămânea înăuntru, scăpa. Din toate părţile lumei au sosit telegrame de condoleanţe. Cea dintâi telegramă a venit din Canada din partea marelui artist-tragedian englez Irwing. Trupa Comediei Franceze a jucat apoi la Odeon".

Despre juna Henriot, mistuită în incendiul care a izbucnit după un spectacol de matineu, în ziua de 8 martie 1900, nu se ştie mare lucru. Alte consemnări susţin că avea, de fapt, 21 de ani şi că fusese culeasă de pe străzile Parisului promiscuu, căci acolo-şi făcea veacul noaptea. Aproape imposibil de crezut că senzuala domnişoară Henriot, pictată în mai multe lucrări de Auguste Renoir, era una şi aceeaşi cu tânăra actriţă de la Comedie, pentru simplul fapt că impresionistul a realizat această serie în anii 1874-1876. În tablourile lui Renoir se arată Henriette Henriot, actriţă la Odéon în 1863-1868. Iar tânăra „carbonizată" în incendiu a fost, se pare, Jane Henriot.

La 1900, la marile instituţii de spectacol din Europa aveau acces junii şi adesea junele care încă nu împliniseră vârsta majoratului. În ceea ce priveşte percepţia publică asupra slujitorului Thaliei, ea continua să fie mult îndatorată istoriei. Profesie ingrată, asociată cu libertinajul şi uneori chiar cu promiscuitatea, actoria nu era văzută cu ochi buni de o societate în relaţii duplicitare cu moralitatea.

Azi

Actoria nu mai este o profesiune dubioasă şi nicidecum blamabilă din punct de vedere moral, iar „a fi actor" nu mai este echivalent cu „a fi lipsit de moralitate sau fără scrupule". Pe de altă parte, aspiranţii la luminile rampei rareori au ocazia să se dezvăluie pe scenă la o vârstă atât de fragedă sau, mai mult, să fie deja consacraţi. Nu că nu ar exista mijloace legale care să permită o asemenea afirmare, dar şi profesioniştii, adică absolvenţii de studii de specialitate, pătrund cu greu, din ce în ce mai greu, în teatrele româneşti. Cât despre amatorii indispensabili prin talentul lor, această categorie nu mai există de ani buni.

Niciun teatru nu mai angajează actori fără studii. Talentele precoce trebuie să aştepte, să se coacă şi, din păcate, să se ofilească de aşteptare şi să se blazeze. Mai bine aşa decât la 1900? 

În „Parizianca“ (1874), Pierre-Auguste Renoir a imortalizat-o pe actriţa Henriette Henriot
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite