Cronică de moravuri: Sunete vechi şi noi

Tocmai pentru că azi dispun de o bogăţie de instrumente cu ajutorul cărora să îşi poată satisface pasiunea, melomanii ar face bine să reflecteze la opţiunile de a asculta muzică pe care le aveau oamenii în secolele trecute.

Ieri. Cea mai veche atestare a unui instrument mecanic care să reproducă sunetele muzicale datează din secolul al IX-lea. Pe atunci, trei inventatori persani din Baghdad au produs un dispozitiv asemănător cu o orgă care reproducea automat sunete emise cu ajutorul unor cilindri ce îşi schimbau alternativ poziţia. Peste câteva secole, prin 1780, doi fraţi francezi, Jaquet - Droz pe numele lor, ceasornicari de meserie, puneau la punct o pasăre muzicală mecanică, instrument ce a devenit foarte popular la vremea respectivă. Dar adevăratele cutiuţe muzicale, cele pe care le putem întâlni şi astăzi, mai rar, nu puteau fi inventate decât de un elveţian. În 1796, Antoine Favre, tot ceasornicar, rafina mecanismul obiectelor muzicale precedent produse şi punea la punct un instrument ce emitea sunete prin intermediul unui set de ace dispuse pe un cilindru rotitor, sau pe un disc, astfel încât acestea să ciupească zimţii unui „pieptene" de oţel. Ingeniosul mecanism era botezat cu numele de „carillon a musique".

Prima companie care a produs cutiuţe muzicale în masă a fost Symphonion din Leipzig, Germania. Produsul a devenit rapid o industrie în sine, atât în Europa, cât şi în America, şi a luat proporţii atunci când oferta de piese muzicale ce puteau fi reproduse de instrument a început să se lărgească. De mărimi şi forme cât mai fanteziste, cutiile au ajuns la un moment dat să fie dotate cu un sistem mai complex ce putea include chiar un set de tobe în miniatură sau clopoţei foarte mici. Dar bineînţeles că, la sfârşitul secolului al IX-lea, totul a devenit istorie, căci, în 1877, Thomas Edison inventa fonograful, prelucrând multe dintre principiile cutiei muzicale. Însă fonograful a fost atât de revoluţionar încât a punctat şi apusul vechiului instrument atât de fermecător, transformându-l definitiv într-un obiect de muzeu.

Azi. Cutiile muzicale au intrat în perioada lor postmodernistă, căpătând o funcţie doar atunci când sunt recontextualizate. În 2001, artista islandeză Björk utiliza sunete emise de cutii muzicale şi prelucrate pe al optulea album al său „Vespertine".