Adevăruri de altădată: Vorbe
0Cred în realitatea legendelor, fiindcă imaginaţia omenească e prea săracă. Ea poate cel mult să dea proporţii grandioase unor peisagii şi fapte cari s’au petrecut aevea, dar nu inventează nimic.
- Cele mai multe romane contemporane sunt prefeţele lungi, comentariile ştiinţifice ale unei opere epice care urmează să fie scrisă.
- Golit de câini, Constantinopole a fost invadat de pisici. Ceiace înseamnă că maidanele şi nu bieţii câini sunt plaga oraşului. Tot aşa, în societatea noastră, o faună indezirabilă apare mereu sub forme reînoite. Dacă n'am iubi viaţa uşoară molatecă, dacă ar exista sancţiuni, dacă ne-am plivi maidanele sufletului, n'ar mai fi loc pentru aventurieri, trântori şi escroci.
- Cine-şi iubeşte patria începe prin a o lăsa în pace.
- Fiecare popor îşi scuză, îşi explică, îşi justifică, ba îşi glorifică metehnele. Iar prostul de străin se miră că nu le înţelege.
- Ai dreptate, desigur, perfectă dreptate... De aceea, acordă douăzeci şi cinci la sută din dreptatea d-tale integrală celui ce n'are deloc ca să vă înţelegeţi. Căci oamenii nu trăesc numai cu dreptatea, care este numai drumul spre buna învoire...
- Faptul că am cultul prieteniei, al gratitudinei, al libertăţii de gândire, al generozităţii, al respectului celuilalt nu-mi dă dreptul să elogiez aceste virtuţi, fiindcă nu sunt sigur dacă ele corespund firei noastre şi dacă slujesc progresului umanităţii.
- Numai primele cărţi se scriu dintr'o poruncă interioară, celelalte se fac de porunceală. De plăcere scriu numai adolescenţii şi maniacii.
- Cu cât cerul e mai frumos, cu atât viaţa sufletească e nulă: feerile interioare se nasc şi se hrănesc din ceaţă.
- Literatura influenţează mai puţin decât am socotit noi. Râzând nu biciueşti moravurile. Climatul, moravurile şi sângele sunt mai tari decât toate literaturile.
- Ţările s-au mărit prea mult ca să mai fie nişte patrii.
- Când vreau să dau prestigiu unui loc comun, îl atribui înţelepciunei populare sau vreunui mare om din străinătate. (articol publicat de Victor Eftimiu în „Adevărul", 1935)
Se încarcă comentariile...
