Adevăruri de altădată: Sibiul
0
De câte ori revăd Sibiul, îmi întăresc convingerea că e cel mai frumos colţ din ţară, sau, cel puţin, locul în care mi-ar plăcea să trăiesc dacă mi s’ar impune un exil pe un punct anumit al acestui pământ.
Oraş vechi, cu aspect medieval şi, în acelaş timp, foarte modern, cu locuitori disciplinaţi şi amabili, cu vegetaţie abundentă, cu împrejurimi splendide şi bogate, cari îi înlesnesc viaţa, i-o fac mai ieftină ca aiurea, Sibiul reprezintă cea mai înzestrată rasă românească şi centrul celor mai aleşi minoritari - saşii. Gospodăria, spiritul de tradiţie şi de ordine, cultura acestora au influenţat întreaga Transilvanie; românii şi ungurii cari au trăit în contact cu ei sunt cei mai civilizaţi dintre ungurii şi românii acestei ţări. Dela saşi au învăţat bucuria unei gospodării curate şi ordonate, cultul grădiniţei înflorite, organizarea muzicală, practica solidarităţii omeneşti.
Iată vechea cafenea Habermann, la capătul poeticului Corso al Sibiului, cu vedere spre Carpaţii Vâlcei... Aceiaşi e fereastra spre înaltul orizont. Acolo am stat, prin 1908, luni întregi, scriind articole pentru „Viaţa literară" şi „Ţara noastră". Traduceam coloane din „Le Figaro", pe care îl citeam cu respectuoasă aviditate, dela primul articol până la ultimele reclame. Nu fusesem încă la Paris. Ziarul acela cu hârtie gălbuie, tipărit elegant, îmi părea supremul ambasador al metropolei. Mai târziu, una din cele mai cele mai dulci bucurii ale vieţii mele - în amintirea tinereţei sibiene - una dintre cele mai mari satisfacţii - în lupta pentru cucerirea limbii franceze şi a unei fărâme din gloria fabulosului Paris - a fost să scriu articole de fond şi foiletoane în „Le Figaro". N'aş fi îndrăsnit o clipă să-mi închipui lucrul acesta minunat, în zilele depărtate ale cafenelei Habermann, când suprema ambiţie literară era să-mi apară câte o poezie în „Luceafărul" din Sibiu şi poate, într'o zi, la adânci bătrâneţe, să mi se joace un act la Teatrul Naţional din Bucureşti.
(articol publicat de Victor Eftimiu în „Adevărul" 1935)
Se încarcă comentariile...
