Adevăruri de altădată: Scriitorii şi turismul

Ilarie Voronca

Într’un număr recent al revistei „Les nouvelles littéraires”, romancierul Jacques de Lacretelle făcea apel la talentele scriitorilor pentru redeşteptarea gustului de călătorie şi de cunoaştere a Franţei.

Iată că un scriitor şi-a propus să-şi mobilizeze confraţii pentru a da o nouă strălucire şi un farmec în plus frumuseţilor ţării sale. Ne-am gândit deseori la necesitatea unui apel asemănător pentru însufleţirea unui turism prin munţii şi prin văile noastre. Atâtea peisagii pline de frăgezime care îşi aşteaptă cântăreţii. Atâţia cântăreţi care aşteaptă să li se dea mijlocul de-a se pune în slujba acestor frumuseţi. Căci fireşte, dacă turismul, la noi, e încă la începutul lui din punctul de vedere al organizării practice, nici mecanismul spiritual, nici elanul declanşator, cântecul şi visul care să transfigureze realitatea nu sunt mai înaintate. Nimeni n'ar mai putea contesta astăzi rolul creator al artistului, al poetului.

Departe de a mai fi considerat, ca pe vremuri, un element inutil, o povară în sarcina societăţei, artistul a făcut dovada forţei sale active. Indispensabil vieţii de tumult a cetăţii moderne, el e poate asemeni colorii într'un anume fel distribuită la plante pentru a atrage lumina solară sau albina aducătoare de polen. Înainte ca un artist să fi descoperit şi să fi cântat frumuseţea unui apus de soare sau a cutărui peisagiu maritim sau a cutărui colţ alpin al Elveţiei, cine ar fi luat seama la aceste frumuseţi? Poate că ele nici n'au existat înaintea lui şi că artistul cu puterea lui de sugestie, cu azurul ascuns în cuvintele şi colorile sale a inventat aceste frumuseţi.

Nu se întâmplă fenomenul acesta adesea cu îndrăgostiţii? O femeie trece printre noi neobservată şi deodată unul dintre prietenii noştrii se îndrăgosteşte de ea, îi descoperă frumuseţi pe care cu toţii, sub căldura din cuvintele îndrăgostitului, i le recunoaştem,o inventează aşa dar? Artistul e un îndrăgostit care împrumută peisagiului din jurul lui bătăile inimii sale 

(articol publicat de Ilarie Voronca în „Adevărul", 1935)