Un dirijor-intelectual pentru Mahler

100 de minute de muzică de Mahler – astfel şi-a întâmpinat Filarmonica „George Enescu” publicul în această toamnă. Şansa de a asculta pe viu Simfonia a III-a de Mahler a fost un adevărat huzur simfonic pentru cunoscători.

Corul şi orchestra Filarmonicii „George Enescu”, cărora li s-au alăturat Corul de copii radio şi mezzosoprana Sidonia Nica au fost un instrument creativ şi plin de culoare sub bagheta lui Christian Badea.

De când a revenit pe scenele bucureştene, în urmă cu doi ani (după o lipsă de 32 de ani din ţară) Christian Badea a abordat mai multe simfonii mahleriene, începând cu a IX-a, impresionantele edificii sonore construite de Mahler oferind în mod evident o satisfacţie deosebită unui dirijor-intelectual cum este Christian Badea. Încă din 2006, când se întâlnea pentru prima oară în postura de dirijor cu o orchestră românească, Christian Badea îmi spunea: „Mahler mă atrage foarte mult pentru că este complex şi profund.

 O complexitate muzicală care o reflectă pe cea psihologică a omului modern. Din punct de vedere muzical este vorba despre o analiză şi o cercetare care poate să dureze o viaţă întreagă, găseşti tot timpul elemente noi. Este practic infinită. În plus, faptul că în anii de studenţie am avut posibilitatea să lucrez simfoniile lui Mahler cu Leonard Bernstein a fost de asemenea foarte stimulant.”

Cunoaşterea din interior a muzicii

Deşi cu o gestică extrem de spectaculoasă şi elegantă, Christian Badea este, fără îndoială, un muzician care pune accentul pe cunoaşterea din interior a muzicii. Arta de a reuşi să gradezi cele o sută de minute ale Simfoniei a III-a de Mahler astfel încât să ai un singur autentic punct culminant nu se află la îndemâna oricui. Profund cunoscător al partiturii şi al complexităţii stilistice specifice lui Mahler, Christian Badea a încântat publicul prin gestica precisă, expansivă, prin fineţea expresiei.

De altfel, orchestra Filarmonicii „George Enescu” a reuşit o adevărată performanţă interpretativă, „stăpânindu-şi” personalitatea şi acceptând să se supună conducerii ferme a lui Christian Badea. Putem vorbi totuşi în Simfonia a III-a de Mahler despre un autentic regal al suflătorilor – excepţionale intervenţiile partidelor de corn şi trombon –, culminând în solouri încântătoare (şi aici o menţiune specială merită trompetistul Cristian Suciu, a cărui amplă evoluţie petrecută în mod tradiţional în culise a fost cu totul remarcabilă, în mod deosebit la nivelul expresiei).

Christian Badea va reveni în luna decembrie la Sala Radio, când îl vom putea asculta în Simfonia a IV-a de Brahms la pupitrul unei formaţii pe care o cunoaşte deja de doi ani.

Revenind la Ateneu, avem a vă face o recomandare pentru această săptămână, când în 16/17 octombrie este programat un nou concert al Orchestrei Filarmonicii “George Enescu”, care sunt sigură că va avea parte de săli pline. Un motiv ar fi programul spectaculos, ce cuprinde Concertul nr.1 pentru vioară şi orchestră de Şostakovici şi o serie de superbe creaţii ale lui Maurice Ravel –Rapsodia Spaniolă, Pavana pentru o infantă defunctă, Alborada del Grazioso şi Bolero –, dar şi prezenţa la pupitru a dirijorului Lawrence Foster şi ca solist a lui Remus Azoiţei, violonistul român care în 2002 devenea cel mai tânăr profesor de vioară din istoria Royal Academy of Music din Londra.