Săptămâna de încălzire la „Enescu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Săptămâna de încălzire la „Enescu“
Săptămâna de încălzire la „Enescu“

Am încheiat o primă săptămână de Festival „Enescu“. Cei mai pasionaţi dintre noi. Majoritatea concertelor au fost la Ateneu şi au frecventat extremele: fie muzica nouă, cu propuneri mai academice sau extrem avangardiste, fie muzica veche, un secol al XVII-lea, revizitat în veşmântul instrumentelor originare.

Cele 14 ansambluri camerale şi orchestre care au propus în cinci concerte o panoramă a muzicii româneşti a secolului XX şi început de XXI au atras la Ateneul Român un public divers, mai numeros sau mai... cameral (a existat şi un grup de turişti străini care a venit special pentru acest „festival în festival” de muzică românească). Creatorii români au rămas totuşi şi de această dată cu ideea că sunt persecutaţi prin această izolare în program.

Personal, consider că este un serviciu făcut muzicii româneşti faptul că este inclusă într-un festival de popularitate şi tocmai în aceste concerte speciale. De ce? Pentru că, dacă ar face parte din programe obişnuite alături de opusuri celebre clasico-romantice, s-ar bucura, poate, de aplauze politicoase, dar ar fi uitate imediat. Pe când, astfel, au şansa unui public care vine în mod special pentru această muzică, fie că este format din specialişti sau din curioşi.

La polul opus, dar având într-o anumită măsură potenţial pentru un public la fel de curios în faţa unei muzici aproape necunoscute până acum trei decenii, se situează concertele de muzică veche, care la această ediţie sunt presărate pe întreg parcursul festivalului.

Am avut plăcerea de a-l degusta pe primul, susţinut de o orchestră italiană care există din 1985 în diverse formule, Il Giardino Armonico, ansamblu dirijat de Giovanni Antonini, cu un încântător program preclasic - Antonio Caldara, Biagio Marini, Claudio Monteverdi, Antonio Vivaldi, Francesco Conti, Johann Georg Pisendel, Sigmund Leopold Weiss, Giovanni Battista Ferrandini. Să nu uităm să menţionăm numele excepţionalei soliste, mezzosoprana Marie-Claude Chappuis, o stilistă perfectă, o specialistă a acestei muzici.

Balsam pentru spiritele grăbite

Atmosfera care se instalează la un astfel de concert este inconfundabilă, parcursul  muzicii este previzibil şi totuşi nu întotdeauna dominat de simetria clasică. Farmecul apariţiei unor instrumente precum neobişnuitul „chalumeau”, calmul ce pare a domni asupra tuturor în timpul unor astfel de seri, felul de a cânta la instrumente sau vocal ce respinge ideea de spectacol sunt ca un balsam pentru spiritele grăbite ale secolului XXI.

La fel s-a întâmplat în cazul concertului susţinut de Les arts florissants, cu siguranţă nu vom avea surprize nici în cazul celui susţinut de Les musiciens du Louvre cu oratoriul „Creaţiunea“ de Haydn din 17 septembrie. Iar pentru că Haydn este personaj central al mai multor concerte, vă recomandăm în aceeaşi linie serile de 11, 12 şi 13 septembrie cu Orchestra de Cameră din Lausanne, solist şi dirijor Christian Zacharias, cu un program exclusiv Haydn, în care vă puteţi delecta cu sonorităţi ale unui secol mai recent, al XVIII-lea, dar încă netulburat de căutările romantice.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite