Flamenco a topit zăpada

Dansatoarea Yolanda Osuna Linares

Festivalul „Flamenco clasic şi noile genuri“ a început în Bucureşti într-o zi cu circulaţie blocată de nămeţi, dar a atras la Teatrul Odeon incredibil de mult public. Seria de manifestări din cadrul festivalului este organizată de Institutul Cervantes din Bucureşti şi de Ambasada Spaniei în România, cu sprijinul Agenţiei Andaluze de Flamenco.

Începutul evenimentului a fost marcat în serile de 8, 9 şi 10 februarie prin trei spectacole de dans flamenco la Odeon, susţinute de trupa condusă de dansatoarea Yolanda Osuna Linares. Formatul tradiţional de tablao flamenco s-a desfăşurat sub titlul generic „Sentimente/ Sentimientos", alături de Yolanda Osuna şi de dansatoarea Beatriz Osuna evoluând La Divi (María Rosa Navarro Villanueva, cantaora - voce) şi El Niño Seve (Severiano Jimenez Flores, chitarist).

Toate secvenţele spectacolului au fost gândite pe ritmuri specifice dansului flamenco, mult mai variate şi mai diferite decât ne putem închipui (martinete, seguirias, granaina, solea, tientos, malagueñas, guajiras, alegrias şi bulerias) şi au atras publicul prin autenticitate, dar şi prin colorata prezenţă a dansului.

Este clar că ritmurile specifice atrag, iar dansul are aportul său dinamic, dar încercarea de a prezenta conceptul flamenco doar prin muzică este mai pretenţioasă. Iar ceea ce urmează în Festivalul „Flamenco clasic şi noile genuri" este mai mult muzică pură.

Doisprezece timpi magici

Chiar dacă suntem tentaţi să nu o recunoaştem, noi, aici în Balcani, asociem icon-ul flamenco doar cu poza celor doi dansatori - el cu braţele ridicate într-o postură uşor narcisistă în faţa propriei splendori, iar ea cu o mână ridicând poalele dantelate ale rochiei, dezvăluind misterul gleznei, în timp ce cu cealaltă ţine graţios nelipsitul evantai - totul pe fundalul sonor al celor patru armonii coborâtoare şi al rafalelor ritmice ieşite din tocurile pantofilor, pe durata celor doisprezece timpi magici.

Condiţia de a accepta şi starea de spirit, care este de fapt, modul de viaţă flamenco stă - în cazul nostru - în acurateţea şi spectaculozitatea interpretării. Din fericire, cel puţin după vizionarea acestui prim spectacol, veştile sunt foarte bune, pentru că artiştii au acel nivel care recreează ardenţa, melancolia, erupţia de bucurie sau strigătul de disperare ce coexistă, paradoxal, în acest stil unic.

Dacă nu aţi ajuns la primele trei spectacole sau la concertul ansamblului de muzică de cameră „La Maestranza" de la Ateneu, mai aveţi ocazia să vedeţi la Sala Radio, la 22 şi 23 februarie, concertul de jazz flamenco „Chicuco" susţinut de Trio Sergio Monroy, compus din pianistul Sergio Monroy, basistul Alejandro Benítez şi percuţionistul Isra Katumba.

De asemenea, chitara flamenco este prezentată în concert la Sala Mică a Ateneului Român în serile de 27 şi 28 februarie şi la Teatrul Odeon, în seara de 1 martie 2010, prin recitalul lui Javier Conde (acompaniat tot la chitară de José Antonio Conde). Iar pentru cinefili ni se promite, la Cinema „Elvira Popescu", o întâlnire cu un ciclu de filme regizate de Carlos Saura, prezentat chiar de Carlos Saura, serie din care nu va lipsi fabulosul
„Flamenco", film considerat cel mai important documentar audiovizual despre această artă.

Festivalul „Flamenco clasic şi noile genuri" este cel mai mare eveniment cultural prezentat în România prin intermediul Institutului Cervantes (care are ca parteneri Filarmonica „George Enescu", Institutul Francez, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Teatrul Odeon şi, în calitate de coproducător, Televiziunea Română), şi continuă până la 7 martie.