Adevarul.ro

Orchestra Naţională Radio, dirijată de Jin Wang, a susţinut la Sala Radio din Bucureşti un concert simfonic extraordinar dedicat marelui compozitor polonez. Ce-şi doreşte publicul care vine la concerte de muzică clasică? Ultimul sfârşit de săptămână mi-a oferit un răspuns extrem de ferm. Specta-torii vor emoţie, vor căldură, vor să simtă că între ei şi cei de pe scenă se creează o relaţie autentică.

Această căldură a sălilor pline care simt că există o comunicare reală între artişti, muzica acestora şi public a fost numitorul comun între experimentalul, trăznitul, neaşteptatul concert simfonic „Let's Vibe", de la Sala Radio susţinut de Orchestra Naţională Radio dirijată de Jin Wang şi concertul de concerte care a încheiat Festivalul Chopin 200 de la Ateneul Român, cu Orchestra Universitaria dirijată de Alexandru Ganea, solişti fiind Viniciu Moroianu şi Matei Varga.

Seducţia muzicii lui Chopin

Motivele entuziasmului publicului au fost diferite. În cazul Chopin este vorba, fără îndoială, despre atracţia de necontestat pe care o exercită romantica muzică chopiniană asupra tuturor generaţiilor, inclusiv a celor dependente de IPod.

Ambele concerte pentru pian de Chopin au acea forţă de seducţie care le face irezistibile, cu atât mai mult cu cât versiunile interpretative care ni s-au oferit au fost cu totul competitive. În mod special, strălucirea tânărului pianist Matei Varga în finalul Concertului pentru pian în fa minor de Chopin ne-a făcut să aşteptăm cu nerăbdare următoarea sa revenire pe scenele noastre.

Într-un cu totul alt sens putem vorbi despre satisfacţia publicului la concertul cu totul aparte găzduit de Sala Radio sub titlul „Let's Vibe", un experiment reuşit, care, deşi a purtat subtitlul „concert simfonic pentru tineri", a cucerit tot publicul, indiferent de vârstă şi de experienţa într-ale concertelor simfonice (cu foarte puţine excepţii).

Ieşirea din rutină a fost secretul succesului unui concert pentru care fiecare membru al orchestrei a muncit de cel puţin două ori mai mult decât pentru unul obişnuit şi a avut puterea de a se bucura pentru succesul colegilor aflaţi în postură solistică. Pentru că şi acesta a fost un element surprinzător, aducerea în faţă în postura de solişti a unor membri ai Orchestrei Naţionale Radio, Alexandru Anastasiu - vibrafon, Lucian Maxim - baterie, Adrian Naidin - violoncel şi voce.

Alexandru Tomescu, în patru ipostaze

La fel de surprinzător, concertul a fost prezentat integral de celebrul violonist Alexandru Tomescu, care a jucat cel puţin patru roluri în acea seară: al prezentatorului, al actorului-recitator în „Young person's guide to the orchestra" de Benjamin Britten, al traducătorului (în cazul replicilor destul de lungi ale dirijorului rostite în engleză pentru prezentarea Variaţiunilor „Nokia"), al violonistului cu Stradivarius în Balada de Ciprian Porumbescu şi al violonistului „electric" în lucrarea finală care a adus pe scenă toţi soliştii, în piesa de pop-simfonic intitulată Friday Party, emblematică pentru ambianţa muzicală generală a serii.

Nu vom discuta aici care este rostul acestor spectacole şi dacă un tânăr adus în sala de concert pentru o astfel de seară ce poate fi definită cel mai bine prin termenul „simfonic-pop" va reveni să asculte Simfonia a IX-a de Beethoven săptămâna următoare. Ceea ce mi-a fost foarte clar după cele două concerte la care m-am referit este că, în 2010, cei care vin la concerte în România, cel puţin, vin ca să se lase emoţionaţi, ca să le placă şi nu neapărat ca să se înnobileze spiritual.

E bine, nu e bine ? Să lăsăm timpul să hotărască.