Cvartetul Belcea, mereu altfel

Recitalul de la Ateneul Român a dovedit o ştiinţă a muzicii specifice secolului XXI. Nu numai sala arhiplină şi nivelul „occidental” al interpretării ne-au amintit de Festivalul „Enescu”, ci şi formula veşnic întârziatului public bucureştean, care are întotdeauna un motiv să intre în sală după apariţia artiştilor pe scenă.

Stârnind zâmbetele condescendente ale muzicienilor, iubitorii de muzică fină, chiar şi cei întârziaţi, au venit şi de această dată să admire perfecţiunea interpretărilor Cvartetului Belcea, care se află în ce de-al treilea an de colaborare cu Institutul Cultural Român pentru rezidenţele la Ateneul Român.

Ascultându-i, am avut încă odată senzaţia că şansa lor de a deveni artişti exclusivi EMI a fost binemeritată. Descoperind de-a lungul timpului în catalogul discografic EMI integrala Bartok, cvartetele de Britten, numeroase titluri de Haydn sau Beethoven şi ascultând unele dintre aceste titluri, remarcam că acestea oferă publicului contemporan versiuni interpretative „la zi”, încorporând o ştiinţă a muzicii specifice secolului XXI, realizând o sinteză stilistică şi, respectiv, o performanţă tehnică pentru care eroarea nu mai este admisă.

Un proiect muzical de anvergură europeană

Institutul Cultural Român continuă proiectul Belcea, girând unul dintre puţinele acte de cultură muzicală clasică de anvergură europeană care se petrece la Bucureşti între festivalurile „Enescu”.

Dacă ar fi să aleg doar una dintre lucrări din cel mai recent recital al lor de la Ateneul Român, care a cuprins Cvartetul de coarde op. 50 nr. 4 în fa diez minor de Haydn, Cvartetul de coarde nr. 1 op. 25 de Britten şi Cvartetul de coarde op. 59 nr. 2 în mi minor„Razumovsky” de Beethoven, m-aş opri la ultimul, capodoperă a repertoriului rezervat cvartetului.

Sonoritatea plină de delicateţe a viorii Corinei Belcea-Fischer, frazarea de un rafinament suveran, secondată întotdeauna complementar de vioara Laurei Samuel, de violoncelul plin de substanţă al lui Antoine Lederlin sau viola purtătoare a unui cald mesaj intelectual a lui Krzysztof Chorzelski sunt elemente care se regăsesc – în cazul cvartetului Belcea – într-un întreg artistic atrăgător pentru o categorie foarte largă de public.

În pofida tinereţii celor aflaţi pe scenă, cvartetul există de 15 ani, acest lucru fiind evident doar pentru cei care cunosc din interior chimia atât de delicată a unui ansamblu de acest gen.

Aparenţa este aceea a unui grup de tineri mereu proaspeţi şi entuziaşti, permanent încântaţi şi recunoscători şansei pe care soarta le-a oferit-o, aceea de a face muzică împreună. Substanţa mesajului lor artistic contrastează însă cu dinamismul juvenil al aparenţei scenice, printr-un mod de comunicare şi de conturare a ideilor la care nu se poate ajunge decât în urma a mii de ore de gândire în comun asupra textului muzical.

Întâlniri providenţiale

Trebuie reamintit faptul că în paralel cu programul de concerte, cei patru membri ai cvartetului susţin în cadrul rezidenţei şi cursuri de măiestrie cu tineri muzicieni din România şi Republica Moldova constituiţi în două cvartete. Acest fenomen are şi o trimitere la chiar modul în care cvartetul Belcea s-a format, ca rod al întâlnirii la momentul potrivit (în calitate de studenţi) cu membrii unor mari cvartete precum Chilingirian, Amadeus sau Alban Berg. Aceste întâlniri providenţiale pentru formarea unui tânăr artist constituie, după cum mărturisea Corina Belcea-Fischer, „una dintre motivaţiile noastre principale de a continua actul pedagogic”.

Este o mentalitate evidentă şi în modul de comunicare cu publicul. Cvartetul Belcea nu mai are nevoie să demonstreze. Pentru el este mult mai interesant, mai captivant şi mai motivant să transmită. Mereu altfel.