Pe platoul de filmare, la 100 de ani

Manoel de Oliveira este cel mai în vârstă cineast din lume. Regizorul portughez Manoel de Oliveira lucrează la cel de-al 46-lea lungmetraj al său, „Singularidades de uma Rapariga Loira”, şi se gândeşte deja la următorul lui film.

Manoel de Oliveira a sărbătorit săptămâna trecută împlinirea vârstei de 100 de ani, muncind alături de actorii celei mai noi pelicule a sa.

Filmările la “Singularidades de uma Rapariga Loira”, adaptare după povestea scrisă de romancierul Eça de Queiroz, au început pe 23 noiembrie în vechiul cartier istoric Chiado din Lisabona şi urmează să se încheie pe 19 decembrie.

“Mi-ar plăcea să îl fac pentru Cannes, în luna mai. Nu voi avea timp să fac un al treilea film pentru Veneţia, în septembrie”, a glumit Oliveira.

„Dacă mi se ia cinematografia, voi muri”

„Are multă energie şi foarte mult umor”, l-a descris Catarina Wallenstein, actriţa principală din cel de-al 46-lea lungmetraj al său. “«Singularidades de uma Rapariga Loira» porneşte de la ideea că oamenii le povestesc de multe ori necunoscuţilor anumite lucruri pe care nu le povestesc unui prieten sau soţiei”, a explicat Manoel de Oliveira.

În timpul unei conferinţe de presă, el a mai spus că se grăbeşte să termine filmările pentru ca producţia sa să ajungă la timp la Festivalul de la Berlin, din februarie 2009.

“Dacă te opreşti din muncă, mori. Dacă mi se ia cinematografia, voi muri”, declara recent regizorul, răspunzând astfel celor care îl întrebau care este secretul longevităţii sale.

Manoel Candido Pinto de Oliveira s-a născut pe 11 decembrie 1908 în Oporto, Portugalia. A regizat filme precum “Cristóvão Colombo - O Enigma” (2007), “Belle toujours”(2006), „Momento” (2002), „Inquietude” (1998) sau „Vale Abraão” (1993).

A urmat şcoala în provincia Galicia din Spania. Ambiţia lui Oliveira, care provenea dintr-o familie înstărită, a fost să ajungă actor, însă a preferat să treacă în spatele camerei şi să apară ocazional în filmele sale după ce a văzut documentarul „Symphony of a City” al lui Walter Ruttmann. După această experienţă, a regizat primul său documentar în 1931, „Douro, faina fluvial”.

Oliveira şi era filmului mut

Regizor, scenarist, actor, producător, Manoel de Oliveira şi-a început cariera în perioada filmului mut, prin anii ‘30, când a realizat şase documentare.

Primul lungmetraj regizat de el a apărut abia în 1942, „Aniki-Bóbó”, un portret al oraşului său natal, Oporto. A fost un eşec din punct de vedere comercial, însă cu timpul i-a fost recunoscut meritul.

Acest insucces l-a determinat pe Oliveira să-şi abandoneze proiectele şi să se dedice îngrijirii podgoriei familiei sale. A revenit în 1956 cu „The Artist and the City”, iar în 1963, cu documentarul „The Rite of Spring”. Între anii 1970 şi 1980 a scos doar trei filme.

Până la vârsta de 60 de ani nu a fost atât de prolific şi a devenit cunoscut abia după 80 de ani. Oliveira a intrat în rândul marilor regizori moderni cu seria de patru filme „Tetralogy of Frustrated Love”, care i-a adus şi faima internaţională. Din anul 1990, când a împlinit 82 de ani, regizorul a făcut cel puţin un film pe an.

„Acum pare de neoprit”, scrie presa străină. La vârsta de 100 de ani, Manoel de Oliveira susţine cu mândrie că se odihneşte doar atunci când filmează. “Nu am niciun secret. Este doar capriciul naturii care hotărăşte şi guvernează aceste lucruri”, a menţionat Oliveira.

Într-un interviu pentru Euronews, el şi-a amintit că făcea totul singur la începuturile carierei sale, şi producţie, şi regie. „Eram în spatele camerei, mă ocupam de sunet şi de imagine. Transportam tot materialul într-o furgonetă: proiectoare, cabluri, două baterii de 24 de volţi pentru lumină”, a precizat cineastul.

Regizorul portughez a colaborat cu nume mari din industria cinematografiei mondiale, printre care Marcelo Mastroiani, Catherine Deneuve, Michel Piccoli, John Malkovich. Tot pentru Euronews, Oliveira a declarat că cel mai important lucru în viaţă este „să ştii să faci lucrurile cum trebuie”.