O melodramă fără vlagă

“Ducesa” are, formal, ingredientele unui film de Oscar; îi mai lipseşte, însă, ceva. E acea perioadă din an când suntem invadaţi de pelicule de epocă trase la calapod, care vin la pachet cu deja obligatoria crinolină cu decolteu marca Keira Knightley.

Ce se întâmplă, oare, cu actriţa britanică, de o frumuseţe sculpturală, clasică, de crede că vrem s-o vedem doar gâtuită în corsete, în filme de epocă?

În mai toate peliculele recente, Knightley pare a face un apel pasional la independenţa sexuală a femeilor de odinioară (vremuri în care, bănuim, nu exista hrană sau, dacă exista, era ţinută departe de eroinele întruchipate de ea). De ce această insistenţă?

Cine ştie, poate că, în ciuda faptului că este una dintre cele mai talentate tinere actriţe, continuă să aibă un respect de sine scăzut şi încă vrea să demonstreze că nu e doar o faţă frumoasă. Sau poate că încă vânează acel Oscar care i-a scăpat (a fost nominalizată pentru „Mândrie şi prejudecată”).

Keira ştie ea ce ştie: acest gen de producţii, în special cele britanice („Pride and Prejudice”, „Atonement”), au un impact considerabil atât la critici, cât şi la box office şi, la prima vedere, nu exista niciun motiv ca „The Duchess” să nu continue acest trend.

Casa de producţie a fost suficient de inteligentă să-l lanseze în mijlocul aşa-numitului „sezon al premiilor”, atunci când filmele de această natură sunt aruncate pe piaţă în lansări „limitate” ca, mai apoi, în drumul lor spre Oscar, să fie distribuite în din ce în ce mai multe cinematografe.

Ducesa socialistă

Knightley este Georgiana, ducesa de Devonshire, o socialistă a secolului XVIII binecunoscută atât pentru stilul său, cât şi pentru activismul politic.

Georgiana a mai fost faimoasă pentru căsătoria ei deloc ortodoxă cu ducele de Devonshire (Ralph Fiennes) pe care l-a împărţit cu Lady Elizabeth “Bess” Foster (Hayley Atwell) într-un ménage-a-trois destul de avangardist. Feministă înainte să se fi inventat cuvântul, Georgiana a pus bazele unui salon devotat artiştilor şi politicienilor din acea vreme.

În mod sigur, a dus o viaţă suficient de fascinantă ca să i se dedice un întreg film cu un potenţial mai mare de făcut bani decât sora lui (aproape) geamănă, „Marie Antoinette” (filmul Sofiei Coppola a strâns cam 20 milioane $).

Însă „Ducesa” nu e interesat decât de nefericirea maritală şi de aventura extraconjugală a eroinei. Nu pare a aprecia cât de modernă a fost eroina sa. Knightley, e drept, captează spiritul şi manierele unei femei care a avut puţine alegeri în afară de aceea de a-şi urmări propria plăcere într-o lume construită de către şi pentru bărbaţi, însă Dibb, un regizor neinspirat, nu adaugă intrigii sau imaginii nici un fel de flamboaianţă.

Rezultatul e o melodramă fără vlagă. Lucrul cel mai suprinzător pentru publicul modern rămâne felul în care aristocraţii se implicau în cele mai intime şi mai jenante acţiuni, chiar sub ochii servitorilor trataţi ca piese de mobilă. 

Info

Ducesa (“The Duchess” - SUA, 2006)

Regia: Saul Dibb

Cu: Keira Knightley, Ralph Fiennes, Aidan McArdle, Alistair Petrie, Andrew Armour, Angus McEwan