O formulă salvată de actori

O formulă salvată de actori

Filmul „Vrei să te însori cu mine?“, regizat de Anne Fletcher, e la fel de imprevizibil ca o vizită la dentist. Margaret, o monstruoasă directoare de editură, îşi şantajează asistentul onest şi muncitor să se căsătorească cu ea, de teamă să nu fie deportată în Canada.

V-aţi dus vreodată la o nuntă cu sufletul strâns, ştiind că veţi avea parte de sarmale nedigerabile de vreo 200 de euro, de un unchi palincat, burtos şi transpirat care se dă la tine şi te calcă pe picior la valsul de dimineaţa, de o mătuşă creaţă şi chiuitoare care te învârteşte cu forţa în horă şi de alte momente agonizante „fără număr, fără număr!“?

Însă, surpriză, paranghelia reuşeşte să te tulbure - e poate de vină alcoolul pe care l-ai băut de disperare sau faptul că mirii par de-a dreptul posedaţi de credinţa înduioşătoare că vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi, deşi ştii că el are probleme mari de erecţie (ţi-a şuşotit vara binevoitoare) şi că ea s-a culcat cu prietenul lui cel mai bun.

Cam asta s-a întâmplat şi cu mine la „The Proposal“: m-am dus să văd o peltea insuportabilă care bifează toate clişeele imaginabile ale comediilor romantice, dar am reuşit să mă emoţionez şi să mă amuz graţie, în principal, convingerii, şarmului şi chimiei protagoniştilor - Sandra Bullock şi Ryan Reynolds, ideal cuplaţi.

Trei secvenţe memorabile

Filmul, regizat de Anne Fle-tcher, e la fel de imprevizibil ca o vizită la dentist: o orăşeancă dată naibii, arivistă şi narcisistă este, domesticită de un bărbat bun pe care iniţial îl detesta, redescoperă valorile tradiţionale intens renegate. Evident, scorpia e umilită non-stop şi ajunge în provincie, unde se dă pe brazdă atunci când întâlneşte o serie de personaje adorabil de umane/sonate.

Margaret e o monstruoasă directoare de editură (cu un standard de viaţă cu mult peste ce i-ar permite această industrie nu foarte prosperă dar, din nou, vorbim de o fantezie) care, ca să nu fie deportată în ţara natală, Canada, îşi şantajează asistentul onest şi muncitor (interpretat cu o combinaţie cuceritoare de naivitate şi şmecherie de Reynolds) să se căsătorească cu ea.

Totul se complică atunci când viitorul soţ o duce într-un orăşel exasperant de pitoresc din Alaska să-i cunoască pe părinţii şi  pe bunica lui cam „cucu“, o matroană care aniversează 90 de anişori (superba Betty White). Atunci când Margaret începe să-l vadă pe Andrew ca pe o persoană, şi nu ca pe un instrument, începe să...  în fine, ştiţi deja restul.

Aşadar, nimic original în „The Proposal“, însă există cel puţin trei secvenţe memorabile care îl ridică deasupra mediocrităţii genului: un wrestling involuntar şi foarte hilar la pielea goală, care ar putea figura lejer într-un top al celor mai jenante scene de (non) sex, undeva pe lânga aia din „Borat“; un striptease masculin ridicol-exaltant cu personajul exotic al orăşelui şi confesiunea mişcătoare a lui Margaret, unde, brusc, nu o mai vezi ca pe o caricatură bidimensională de romcom, ci ca pe o fiinţă vulnerabilă, care, dincolo de agresivitatea femeii-panteră, posedă o dulceaţă şi o sinceritate seducătoare.

Nu-mi vine în cap o altă actriţă în afara lui Sandy care să fie ataşantă şi atunci când face pe carierista reprimată şi atunci când e o singuratică într-un capot lălâu de baie.