Un erou pentru clasa muncitoare

Capacitatea cineastului Guillermo del Toro de a transforma horror-ul în ceva frumos şi fascinant este uluitoare. Ştiu ce am promis: că n-o să mai intru în veci la un film hollywoodian cu super-eroi. Dar, înainte să aruncaţi cu pietre în mine, trebuie să ştiţi două lucruri.

1. N-am fost niciodată în stare să-mi respect promisiunile 2. „Hellboy 2” nu e ceea ce te-ai fi aşteptat de la o franciză inspirată dintr-o bandă desenată, adică nu e acel calcul meschin hollywoodian „hai să stoarcem cât mai mulţi bani, cu cât mai puţină imaginaţie”.

Pelicula de faţă are imaginaţie de dat şi la alţii – firesc, doar la cârma lui se află magicianul Guillermo del Torro, cel care nu se pricepe să facă decât deliruri vizuale. Aşadar, monştri cu adevărat monstruoşi, fantezie uluitoare, creaturi fabuloase, un justiţiar dependent de bere şi un elf care ştie arte marţiale.

Hellboy ţi-e drag fără să-ţi cerşească simpatia şi e mai mult un super-erou pentru clasa muncitoare: are o palmă viguroasă, o atitudine necioplită, îi plac trabucurile, berea şi show-urile TV cretine, e urât, cinic şi ghinionist şi mai e şi dracu’ gol pe deasupra (faptul că are pielea roşie, două coarne şi o coadă lungă şi lucioasă facilitează comparaţia).

Cu alte cuvinte, nu e un fiţos miliardar ca Bruce Wayne („Batman”) sau Tony Stark („Ironman”), ci când un proletar coleric, când un demon hâtru.

Filmul alternează rutina birocratică de zi cu zi a eroului nostru atipic (care lucrează pentru o agenţie guvernamentală ce-şi propune să pună ordine în supranatural) cu ţinutul magic al creaturilor fantastice, unde un elf flămând de putere pe nume Prinţul Nuada plănuieşte să lanseze o armată invincibilă asupra unei umanităţi fragile. Ultimul într-un lung şir de albinoşi înfricoşători, Nuada, albinosul pompos, vrea să deschidă o prăpastie istorică între oameni şi creaturile care trăiesc printre ei, invizibile.

Un hibrid de sensibilităţi

Del Toro e aproape singular în abilitatea sa de a recrea pe ecran exaltarea copilărească şi grotescul terifiant. Regizorul îi desenează fiecărei secvenţe tipice de acţiune un strat vizual uluitor, viu, care aminteşte de imageria „Lord of the Rings” şi care duce mai departe creaţiile sale suprarealiste din „Labirintul lui Pan” sau „Cronos”.

Filmele lui Del Toro, cu decorurile lor extraordinare şi paleta coloristică vibrantă, ţin spectatorii stimulaţi la un asemenea nivel că e imposibil să-şi ia ochii de pe ecran chiar şi pentru o secundă – dacă ar face această imprudenţă, ar putea pierde o imagine frapantă, obsedantă.

Capacitatea cineastului de a transforma horror-ul în ceva frumos şi fascinant este uluitoare. Cu „Hellboy 2”, el reuşeşte din nou un hibrid de sensibilităţi contrastante unde pulp-ul cel mai pur fuzionează perfect cu o lume subterană bogată, plină cu arătări hipotic de bizare.

Scenele de luptă sunt frenetice. Dacă barocul de la nivelul vizual este cel ce împinge filmul dincolo de nivelul entertainmentului
popcorn, umorul depreciativ al eroului principal este cel care îi da sequel-ului un farmec diabolic.

Info

Hellboy şi armata de aur (Hellboy II: The Golden Army, SUA, 2008)
Regia: Guillermo del Toro
Cu: Ron Perlman, Selma Blair, Jeffrey Tambor