VIDEO Un Mega-action în Marea Depresiune
0
Un musculos tur de forţă în HD şi unul dintre cele mai excitante şi mai captivante filme cu gangsteri ale ultimilor ani.„Public Enemies“ este un abrupt şi testosteronic flashback într-o eră de criză economică, în care infracţiunile erau ceva mai mecanice şi băncile erau prădate mai des decât prădau
Iconicul John Dillinger (Johnny Depp) şi-a construit o carieră din jafurile de bănci şi evadările din închisoare - avea abia 31 de ani atunci când a fost împuşcat în Chicago, în 1934, de agenţii FBI conduşi de oţelitul Melvin Purvis (Christian Bale).
Individul galonat de directorul FBI, J Edgar Hoover, cu blazonul de „inamicul public nr. 1“ şi-a jucat rolul cu entuziasm, bucuros să ia înfăţişarea unui erou izbăvitor pentru un public care îl aplauda că sfida bogaţii în vremuri de restrişte. Era un ucigaş fără scrupule (filmul nu încearcă să-l scuze), dar cel puţin avea stil.
Mann, unul dintre cei mai inteligenţi regizori contemporani, refuză să mitologizeze; pornind de la adevărul că nu putem face niciodată lumină în obscuritatea minţilor criminale, nu ne serveşte psihologizări ieftine şi motive melo. Cei care se duc la film încercând să-l înţeleagă pe Dillinger vor fi dezamăgiţi, pentru că omul rămâne un mister... Dacă însă se aşteaptă la o doză straşnică de good old action, vor jubila.
Dillinger, burlesc ca Buster Keaton
Viaţa de bandit nu e tocmai glamour - în mare parte, Dillinger îşi petrece existenţa plănuind spargeri şi evadări în locuri sordide. Banii sunt mai puţin decât spune legenda. De ce o face, atunci? Nu ni se dă un răspuns definitiv pentru că natura umană nu e atât de precis desenată.
Ni se sugerează că ar fi un agent provocator, un narcisist dependent de adrenalină şi de atenţia publicului, obsedat de a se convinge pe sine că nu e tocmai un nenorocit (păstrează un sacrosanct cod al onoarei cu complicii săi). Chiar şi dragostea sa pentru Billy Franchette (Marion Cotillard în debutul ei american) e mai mult infatuare cu nevoia ei pentru el.
Toate elementele Mann sunt aici, printre care şi confruntarea existenţială dintre vânător şi vânat, dintre doi bărbaţi ieşiţi din comun: un Purvis rigid, chinuit de puritatea justiţiei, şi un Dillinger ludic, burlesc, ca un Buster Keaton cu un rânjet ceva mai malefic. Performanţa lui Mann e cu atât mai mare cu cât, fără a te forţa să ţii cu o parte sau alta, te face să urmăreşti duelul într-o stare de tensiune continuă, deseori insuportabilă.
Nu cred că există un film în istoria recentă care să folosească cu o asemenea virtuozitate digitalul (poate doar „Cloverfield“); ceea ce face Dante Spinotti e un cvasimiracol: imaginile sunt splendide, îndrăzneţe, crude şi, uneori, chiar imposibile; de pildă, un schimb de focuri în pădure devine vizibil şi într-un întuneric complet. Nu ştiu dacă „Public Enemies“ va deveni un clasic (nu ieşi tocmai zguduit de la el) dar, în momentul de faţă e greu de găsit ceva mai cinetic şi mai fascinant.
Info
Public Enemies (Inamici publici, SUA, 2009)
Regia: Michael Mann
Cu: Johnny Depp, Christian Bale, Marion Cotillard
Se încarcă comentariile...
