Un şef bun este un şef mort

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu tot aerul său uşurel, filmul „Şefi de coşmar“ pune degetul pe unul din „blestemele“ lumii actuale: existenţa, de cele mai multe ori inutilă, a şefilor şi şefuleţilor. Trei prieteni se decid să-şi asasineze superiorii, cu toţii execrabili şi insuportabili, dar – pentru că, la rândul lor, sunt nişte papă-lapte – situaţiile comice, odată declanşate, se ţin lanţ.

Sigur că aici „calul de bătaie" ar fi trebuit să fie, în primul rând, tarele corporatismului, poate cel mai mare flagel al lumii contemporane, şi mecanismul dezumanizării practicat de acest nou şi performant sistem totalitar. Din păcate, satira acestei stări de fapt este, în „Şefi de coşmar", la cote minime şi nu atinge, nici pe departe, „brutalitatea" şi exasperarea care răzbăteau din mai vechile „Office Space" / „Rutina, bat-o vina!" (1999) şi „Idiocracy" (2006), datorate lui Mike Judge, creatorul lui „Bea­vis şi Butt-Head". E greu de crezut, dar un film ca „Apartamentul" lui Billy Wilder îşi făcea mult mai bine treaba, încă din anii '50, în identificarea elementelor „cancerului" incipient al societăţii americane (în prezent globale), lucru evident la o revizionare.

Scenariştii filmului de faţă şi regizorul Seth Gordon („Four Christmases") preferă să vireze, de la un anumit moment, într-un comic cât mai grosier şi „fără perdea", chestie care, până la un punct, este haioasă şi te binedispune preţ de o oră şi jumătate, cât durează filmul. Ca întotdeauna în astfel de pelicule, „galeria monştrilor" - alias „boşii" de vise rele - este mult mai interesantă, din punct de vedere al performanţei actoriceşti, decât grupul personajelor aşa-zis pozitive.

„Segmentul" corporatist îi este rezervat lui Kevin Spacey, actor căruia i se speculează înclinaţia spre comedie, vizibilă din „The Ref" sau „Swimming with Sharks". Spacey şarjează cât poate, este hidos şi haios, dar - în mâna altui regizor - ar fi fost mai terifiant decât în legendarele performanţe din „Suspecţi de serviciu" şi„Seven", pentru că, aici, ar fi fost mai puţin abstract, mai bazat în realitate. Scenariştii îi transformă personajul într-un criminal sadea, ceea ce îi scade din impact. O analiză bine scrisă a „frecuşurilor" reale de la un loc de muncă corporatist ar fi fost mult mai utilă şi mai captivantă pentru public.Jennifer Aniston (propulsată spre celebritate de serialul „Prietenii tăi") apare într-un contre-emploi de brunetă nimfomană, de profesie medic stomatolog,care-şi „torturează" subordonatul, un asistent dentar pe cale de a face pasul mariajului.

Defulare pentru mase

Aluzia la voga acuzaţiilor de „hărţuire sexuală" este, iarăşi, evidentă, dar limbajul lui Aniston este atât de porcos, situaţiile atât de grosolane şi „fără perdea", încât - la fel - scenele respective binedispun, dar îşi pierd din potenţialul real (realizatorii au grijă totuşi să nu se ajungă la obscenitatea dintr-un „Scary Movie", pentru a păstra filmul în graniţele unei audienţe generale). În sfârşit, Colin Farrell este de nerecunoscut în rolul unei puşlamale pursânge, esenţă de ticăloşie.

Mecanismul comic, odată declanşat, merge ca pe roate şi filmul este agreabil şi amuzant. Mulţi dintre cei implicaţi - regizorul Seth Gordon şi interpreţii trioului de nătăfleţi - s-au afirmat în televiziune şi stăpânesc bine arta de a înveseli publicul. Problema este că se preferă tuşele groase, comicul îngroşat, şarjele care „fac cu ochiul" publicului, ceea ce diminuează drastic potenţialul satiric al ideii excelente şi originale de la care s-a plecat. Până la urmă, „Şefi de coşmar" este doar (încă) o defulare oferită de Sistem publicului - adică maselor de producători, consumatori şi... spectatori.

Umbra lui Hitch

Filmul parodiază sau pomeneşte numeroase pelicule mai vechi, dar la un nivel foarte explicit, pentru a fi cât mai clar oricui. Scena înfigerii seringei în piept din „Pulp Fiction" este recreată savuros. Din punct de vedere tehnic, rapelul la „Străini din tren" (schimbul de crime) nu putea fi evitat, dar nu atât umbra lui Hitch pluteşte peste acest film, cât cea a lui Danny DeVito, autorul parodiei „Arunc-o pe mama din tren" (quiproquo-ul este, de altfel, speculat de scenarişti cât de mult posibil).

Info

„Şefi de coşmar" / „Horrible Bosses" (SUA, 2011)
Regia: Seth Gordon
Cu: Kevin Spacey, Jennifer Aniston, Colin Farrell, Donald Sutherland, Jason Bateman, Charlie Day, Jason Sudeikis, Jamie Foxx
Unde: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Cinema Pro Bucureşti

3 stele

Filmul preferat

Cristian Tudor Popescu scriitor

CV

- Cristian Tudor Popescu s-a născut pe 1 octombrie 1956 la Bucureşti şi a absolvit în anul 1981 Facultatea de Automatică.
- Anii „sălcii" ai lucrului la un institut de cercetare, în vremea lui Ceauşescu, au fost descrişi de scriitor în romanul „Vremea mânzului sec", publicat la Cartea Românească în 1990.
- Cristian Tudor Popescu s-a afirmat mai întâi, în anii '80, ca scriitor de SF (sau - termen pe care-l preferă - „ficţiune speculativă"). Povestirile sale „Cassargoz" şi „Omohom" au făcut istorie în acei ani şi datorită subversivităţii cu totul speciale (susţinută şi estetic) a textelor.
- A debutat editorial în 1987 cu volumul „Planetarium", reeditat de Polirom sub titlul „Omohom şi alte ficţiuni speculative".
- A semnat iniţial Cristian Popescu, dar şi-a adăugat prenumele tatălui (Tudor) pentru a se deosebi de poetul Cristian Popescu, pe care-l admira enorm şi cu care a fost prieten până la decesul prematur al acestuia, în 1995 (i-a şi editat volumul „Arta Popescu" la Editura Adevărul).
- Cariera jurnalistică de după 1989 a lui Cristian Tudor Popescu este fulminantă şi s-a desfăşurat la publicaţiile „Adevărul" (şi „Adevărul literar şi artistic) şi „Gândul".

Top 10 filme care m-au marcat

image

1. Siberiada (URSS, 1979), regia Andrei Mihalkov-Koncealovski. „«Siberiada» mă face să trăiesc, de fiecare dată, toate vârstele sufleteşti ale vieţii mele, de la copilărie până la moarte".
2. The Soul of the Cypress (SUA, 1921), regia Dudley Murphy
3. Nosferatu (Germania, 1922), regia Friedrich Wilhelm Murnau
4. Piccadilly (Marea Britanie, 1929), regia Ewald André Dupont
5. Timpuri noi (SUA, 1936), regia Charles Chaplin
6. Harakiri (Japonia, 1962), regia Masaki Kobayashi
7. Odiseea spaţială 2001  (Marea Britanie-SUA, 1968), regia Stanley Kubrick
8. Oglinda (URSS, 1975), regia Andrei Tarkovski
9. Fără martori (URSS, 1983), regia Nikita Mihalkov
10. Europa (Danemarca, 1991), regia Lars von Trier

Top 5 regizori

image

1. Charles Chaplin (foto) (1889-1977)
2. Stanley Kubrick (1928-1999)
3. Nikita Mihalkov (n. 1945)
4. Andrei Tarkovski (1932-1986)
5. Lars von Trier (n. 1956)

image
Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite