„Terminator 4“, un sequel robotic

În rolul lui John Connor, omul care conduce rasa umană în războiul contra terminatorilor, a fost distribuit actorul Christian Bale. „Terminator Salvation“ este cel de-al patrulea film din franciza de acţiune lansată de James Cameron şi de Arnold Schwarzenegger acum un sfert de secol.

Pelicula are forma şi asemănarea cyborgilor ucigători de oameni pe care îi înfăţişează: eficient, fără scrupule, orientat spre acţiune, teribil de brutal şi încărcat cu pirotehnie high-tech. Pe lângă asta, e rece şi fără emoţie pentru că McG, regizorul cu nume caraghios din spatele filmelor „Charlie’s Angels“, pune accent la fiecare pas pe stridenţă şi „oau!“, în detrimentul substanţei.

Apocalipsa nucleară din 2018

Majoritatea acţiunii are loc în 2018, după ce apocalipsa nucleară a adus vicioasa corporaţie Sky Net la conducerea planetei şi o mână de oameni din rezistenţă se luptă contra roboţilor terminatori. E pelicula un sequel sau un prequel? Greu de spus cu o serie care se mişcă atât de nonşalant în timp.

McG şi scenariştii îşi împart atenţia asupra a două personaje centrale; mai întâi îl revedem pe veteranul conducător al Rezistenţei, John Connor (Christian Bale, dur şi intens) şi apoi facem cunoştinţă cu prospătura Marcus Wright (interpretat de australianul Sam Worthington), care scapă dintr-un laborator de experienţe fără să ştie cum a ajuns acolo.

Cei doi vor face o alianţă forţată, deşi niciunul nu are încredere în celălalt. Intriga se complică mai apoi cu atâtea paradoxuri temporale, încât începe să nu mai aibă niciun sens.

Ce nu merge

O treabă ştie şi McG şi pe-aia o face bine, ce-i drept: să arunce tot felul de chestii în aer. Câteva dintre demonstraţiile sale de virtuozitate, cum ar fi bătălia de la început unde Bale trece de la a conduce un elicopter la a-l prăbuşi în ceea ce pare a fi un plan-secvenţă, sunt suficient de îndrăzneţe ca să-l impresioneze până şi pe maestrul Cameron.

În alta, McG o dă glorios în bară, atunci când construieşte o explicaţie greoaie a trecutului lui Wright, într-un moment cu totul nepotrivit. Însă ceea ce compromite definitiv „Terminator Salvation“ este lipsa a două mărci importante din filmele lui Cameron, detalii care sunt legate unul de altul.

Primul este dominaţia personajelor feminine puternice. Acolo unde Sarah Connor (Linda Hamilton) se ridica, mândră, o avem pe soţia însărcinată a lui John Connor (Bryce Dallas Howard) şi pe o bătăuşă din Rezistenţă (Moon Bloodgood)... Subţire, cel puţin…

Altă chestie care lipseşte este umanitatea care îl lega pe tânărul Connor de robotul bun T-800. Chimia dintre Schwarzenegger şi Edward Furlong era atât de vitală seriei, că atunci când robotul se transforma la final în metal topit, publicul lăcrima. Acest tip de conexiune necesita o mână mai uşoară, iar McG e prea repezit, prea îndrăgostit de secvenţele sale de acţiune ca să fie în stare de aşa ceva. Franciza începe să semene din ce în ce mai mult cu o maşină rece, calculată. Şi-a pierdut sufletul.