Stupidităţi romantice

Un bărbat de 59 de ani se îndrăgosteşte de o femeie de 43. Revoluţionar? Doar în strâmba logică hollywoodiană. Această logică hollywoodiană dictează ca “leading men-ii” de 60 de ani, după ce căpăcesc teroriştii dintr-un avion pe care sfârşesc prin a-l pilota singuri, să fie aşteptaţi la sol de splendori de până în 30 de ani.

Doamnele sunt fermecate de alura şi de spiritul tânăr al respectivilor masculi, adică de acele calităţi greu dobândite după sesiuni intense de peelinguri chimice, liftinguri şi injecţii cu celule prelevate din prepuţul circumcis al unor nou-născuţi (ştiu, sună a scenariu de horror, dar e cea mai nouă tehnică de întinerire pentru populaţia jet-set îmbătrânită).

O situaţie tristă, chiar tragică pentru actriţele americane cărora li se aplică un termen de expirare cu 10 ani mai scurt decât cel pe care cultura populară îl impune femeilor normale (şi ăla deja aberant).

Dacă nu sunt Meryl Streep, se văd nevoie să joace doar gospodine, mame în pericol, alcoolice sau confesoare ale protagonistelor de douăzeci şi puţin. Dar eroine ale unei comedii romantice? Aproape imposibil.

De aceea, acest tip de love-story pentru un public “matur”, unde femeia de 40 de ani face cuplu cu un bărbat cu “doar” 16 ani mai în vârstă, poate părea curajos.

Cel mai bun lucru dintr-un film prost

Şi dacă tot am ajuns la obsesia Hollywoodului pentru carne tânără, trebuie spus că Diane Lane este una dintre puţinele care reuşesc s-o sfideze.

Extrem de frumoasă şi de talentată, ea este, de cele mai multe ori, cel mai bun lucru dintr-un film prost (secvenţa din “Unfaihtful” din metro, imediat după adulter, în care când plânge, când râde, când îşi acoperă faţă, în oroare, când tresare de exaltare, face cât cariera trecută şi viitoare a unei piţipoance ca Miley Cyrus).

Dar, mai importat, îşi arată vârsta, are curajul să-şi asume o sexualitate matură şi reuşeşte chiar performanţa de a-şi încreţi fruntea. E şi una dintre foarte-foarte puţinele actriţe de “peste 35” în stare să atragă public în sală.

Păcat că e atât de irosită aici. Lane şi Richard Gere, ambii aflaţi într-un punct vulnerabil în viaţă, se întâlnesc la un han de pe o plajă din Carolina de Nord şi îşi “unesc singurătăţile” în timpul unei furtuni violente.

“Nights in Rodonthe” e una dintre acele stupidităţi romantice, unde fiecare cotitură a intrigii devine o lecţie de viaţă şi fiecare gest este împovărat de semnificaţii. Tragedia din ultimul act e atât de neîndemânatic mânuită, încât aproape că auzi şuieratul aerului din povestea care se dezumflă.

Nu vă faceţi iluzii, nu este un alt romance pentru vârsta mijlocie de tipul “The Bridges of Madison County”, ci o adaptare artificială, ratată, după un roman de Nicholas Sparks. Dezamăgitor, dacă ţii cont de şarmul actorilor principali şi de raritatea dramelor adulte despre puterea transformatoare a dragostei.

Info

Nopţi în Rodanthe  (SUA, 2008)

Regia: George C. Wolfe

Cu: Richard Gere, Diane Lane, Ato Essandoh, Cari Moskow, Charlie Tahan, Christopher Meloni