Scrisoare pentru condica de reclamaţii

Cronicarul nostru de film, Anca Grădinariu, a adresat o scrisoare deschisă plină de reproşuri industriei cinematografice de peste Ocean.

Dragă Hollywood,

Ştiu că e aproape vară şi că te gândeşti la vacanţă şi la cum să-ţi umpli buzunarele mai repede, acum că oamenii iau o pauză de la raţiune, şi că singura soluţie care-ţi vine în cap e să slobozi în lume încă o chestie cu supereroi. Totuşi... E cumva o glumă? Îţi baţi joc de mine?

Cum ai putut să-mi livrezi această gigantică bucată de c---t? Ei bine, vreau banii înapoi! Ce, consumatorul de film chiar n-are niciun drept? Că doar n-o fi mare lucru pentru tine.

Stai să-ţi fac un calcul: 15 lei (taxiul; am fost suficient de proastă să mă sperii c-o să pierd începutul) plus 16,5 lei biletul, plus 9 lei popcornul, plus 8 cola, plus 34 cocteilurile de după (serios, n-am găsit altă soluţie care să mă împiedice să nu mă arunc de la etajul doi direct în fântâna din mall), plus 15 lei taxiul înapoi (încă prea deprimată pentru transportul în comun) fac cam 100 lei (ştiu că şi ţie îţi plac cifrele rotunde). 32 de dolari.

Adică a 0,00000032 parte din bugetul filmului. Tot nelămurit? Ok, poate aşa înţelegi: cam cât plăteşti tu un figurant african pentru 100 de zile de filmare. Nu-i aşa că nu-i mult?

Ştiu, o să spui că am fost avertizată de trailerul inept şi de cronicile execrabile sau că aş fi putut să-l downloadez ilegal. Mă crezi sau nu, de fapt voiam să oftez decerebrat la Clive Owen în “Duplicity”, film pe care toate site-urile de profil îl anunţau la 19.30 când, de fapt, începea la 19.15 şi singura opţiune rămasă era “Wolverine” (miros aici o conspiraţie de marketing).

M-am gândit: cât de prost poate să fie? Păi foarte foarte foarte foarte foarte prost. Aşa că procedez ca în situaţia în care aş fi cerut un cotlet şi mi s-ar fi adus o pastă scârboasă, remestecată de o mie de ori şi scuipată înapoi în farfurie. Vreau despăgubiri.

De ce am rămas până la sfârşit? Poate pentru că, într-o stare de perplexitate, tot aşteptam să înceapă. Hai, termină cu fiţele şi dă-mi banii înapoi că ştiu că nu i-ai cheltuit pe toţi. Da, chiar aşa, pe ce s-a dus bugetul? Pe efectele speciale atroce, parcă desenate de mână? Pe decorul de hambar? Pe epilările lui Hugh (că, oricum, la Halle ai renunţat)?

Sau pe scenariul care îşi bate joc de orice IQ peste 50? Poate l-ai cheltuit pe vreo coastă exotică, pe heroină şi pe curve. În cazul ăsta, bravo ţie, măcar unul dintre noi s-a distrat! N-ai văzut, oare, că la previzionări publicul a început să râdă chiar de la  secvenţa în care Jackman apare cu pieptul dezgolit, absurd de pneumatic şi strigă la camera care urcă în cer “Nuuuuuuu!”? Sau nu ţi-a păsat? Ţi-ai pierdut orice pasiune de a spune o poveste care să nu fie ridicolă?

Şi, după ce-mi returnezi banii, mai am o rugăminte: împuşcă-mă şi pe mine în frunte cu un glonţ din ăla minune de i-a dat amnezie perciunosului cu manichiură oţelită, ca să pot uita că am pierdut două ore din viaţă la o asemenea insultă adusă cinema-ului.

Info

X-Men de la Origini: Wolverine (SUA, 2009)
Regia: Gavin Hood
Cu: Ryan Reynolds,
Hugh Jackman

zero stele