Sărbători nefericite

“Four Christmases” ia la mişto ritualurile de Crăciun menite să-i apropie pe oameni. În Ajun de Crăciun, pregătită pentru ce-i mai rău, am fost surprinsă să constat că “Four Christmases” e departe de a fi o catastrofă.

De când am început să scriu săptămânal aici, v-am făcut suficiente confesiuni compromiţătoare, aşa că una în plus ce mai contează? Deşi în teorie le urăsc, sunt inexplicabil atrasă de filmele de Crăciun. Sună ca un caz clasic al “spiritului” peste raţiune. De fapt, nu mă pot preface: iubesc Crăciunul.

Iubesc mâncarea de Crăciun, brazii de Crăciun, cadourile de Crăciun (doar colindele trebuie oprite). Iubesc până şi mall-ul de Crăciun: ştiu că ar trebui să mă deprime isteria consumistă, înghesuiala de sacoşe, oamenii în transă, transpiraţi, cu figuri de adictaţi care tocmai şi-au luat doza, difuzoarele cu "jingle bells" pe repeat şi fesurile roşii, blegite, pe capul tuturor vânzătorilor... dar, într-un fel miraculos, mă simt nesănătos de veselă. Voioşia mă ţine, totuşi, doar până la acel dezastru anunţat (uneori adorabil, deseori adânc traumatizant) al mesei în familie.

Aşa că, la mall, în Ajun de Crăciun, pregătită pentru ce-i mai rău, am fost surprinsă să constat că “Four Christmases” e departe de a fi o catastrofă. Sunt mulţi care-l vor detesta by default, cu argumente perfecte. Însă oricine a suferit multiple umilinţe şi şi-a văzut bruma de încredere în sine strânsă de-a lungul anului complet dărâmată, nu are cum să nu se identifice puţin.

Nu vă aşteptaţi la un film "feelgood" (cel puţin nu până la ultimul sfert patetic): Reese Witherspoon şi Vince Vaughn sunt un cuplu tânăr, aparent fericit, din San Francisco, care face slalom pe câmpul minat al sezonului “fericit”, nevoit să presteze, doar într-o singură zi, patru vizite de Crăciun părinţilor lor divorţaţi.

Depresia de sezon

Printre glume (proaste) cu vomă de bebeluşi, “Four Christmases” ia la mişto ritualurile de Crăciun menite să ne apropie într-o celebrare drăgălaşă. Una dupa alta, ele se fac praf (uneori literalmente). Schimbul de daruri de la pomul de Crăciun, introducerea iubiţilor, preparatele tradiţionale şi manifestările religioase eşuează în a cimenta relaţiile de familie fracturate.

Până şi vechea strategie de a scorni jocuri de societate, pentru a dispersa tensiunile de familie şi pentru a anula conversaţiile stânjenitoare, se dovedeşte fără speranţă. În timp ce cuplul frenetic se îmbarcă într-o cursă comică de la o masă de Crăciun la alta, Reese i se plânge lui Vince: “Am senzaţia că nu avem nicio conexiune. Simt că nu eşti prezent cu adevărat”. Depresia de sezon e atât de intensă încât, la un moment dat Vince o avertizează pe Reese: “Gata, mă închid în mine!”

E rar când un film de sezon ne invită să râdem de felul în care  Sărbătorile ne fac să ne simţim singuri şi izolaţi, atunci când suntem înconjuraţi de cei dragi şi de membrii familiei. E o mică minune că această comedie, în ciuda gagurilor “populare”, a devenit un hit de box-office. Poate pentru că Sărbătorile de Crăciun îi fac pe o mulţime de oameni să se simtă singuri în mulţime…

Info

De Crăciun nu stăm acasă! (“Four Christmases“- SUA, 2008)
Regia: Seth Gordon
Cu: Reese Witherspoon, Vince Vaughn, Glenn Close, Kathy Bates, Katy Mixon