Rohmer X 4

Cinemax regalează cinefilii puri şi duri cu un ciclu de patru filme de Eric Rohmer, difuzate în fiecare luni; dintre acestea, “Ma nuit chez Maud” („Noaptea mea cu Maud”) şi “Le genou de

Cinemax regalează cinefilii puri şi duri cu un ciclu de patru filme de Eric Rohmer, difuzate în fiecare luni; dintre acestea, “Ma nuit chez Maud” („Noaptea mea cu Maud”) şi “Le genou de Claire” („Genunchiul lui Claire”) sunt introduceri mai bune în cinematograful lui Rohmer decît celelalte două.

Făcute la distanţă de un an (1969, respectiv 1970), unul în alb-negru (primul), celălalt în culori, ele reprezintă – alături de titluri precum “Le rayon vert” sau “Les nuits de la pleine lune” - tot ce a dat mai valoros cel mai bătrîn dintre cineaştii Noului Val francez (împlineşte pe 4 aprilie 89 de ani).

“Ma nuit chez Maud” este primul film de Rohmer pe care l-am văzut. Am rămas fascinat de această “poveste” statică în care nu se-ntîmplă mare lucru, dar ceea ce se întîmplă este de neuitat...

Jean-Louis, aşadar (jucat de alt Jean-Louis, Trintignant), o cunoaşte – graţie prietenului său Vidal (marele regizor de teatru Antoine Vitez) – pe o frumoasă divorţată, Maud (Françoise Fabian), şi-şi petrece noaptea cu ea.

Jean-Louis este catolic practicant, în plus făgăduit căsătoriei cu blonda Françoise (Marie-Christine Barrault), aşa că “noaptea cu Maud” înseamnă, de fapt, o discuţie castă despre... hazard şi determinare. Filmul a fost turnat în preajma Crăciunului la Clermont-Ferrand - pentru că este oraşul lui Pascal şi „pariul” acestuia constituie clenciul poveştii.

Cei doi vorbesc, vorbesc şi din conversaţia asta, aparent pretenţioasă, se naşte una din cele mai adevărate experienţe de cinema: o “felie de viaţă” a cărei morală este filozofică. (Filmul face parte din ciclul “Şase povestiri morale”.)

„Le genou de Claire” este pandantul diurn al “nocturnei” precedente. Dacă aceasta era un pariu pe două voci testat în dormitorul lui Maud, filmul cu Jean-Claude Brialy şi Aurora Cornu (scriitoarea româncă, fosta soţie a lui Marin Preda) e un pariu-marivodaj în plein air peste care suflă fantoma lui Henry James.

(Atenţia la detalii este, şi aici, maniacală: Rohmer a sădit el însuşi trandafirii pe care-i vedem în film!) „Le genou de Claire” are farmecul elegant al gratuităţii şi greutatea graţioasă a unui roman în imagini.