Reîntâlnire cu Brad Pitt

Greşeşte cel ce crede că jurnalistica de tip tabloidal este o invenţie a vremurilor noastre. Încă spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în goana după senzaţional, presa americană sufoca

Greşeşte cel ce crede că jurnalistica de tip tabloidal este o invenţie a vremurilor noastre. Încă spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în goana după senzaţional, presa americană sufoca publicul cititor cu isprăvile însoţite, în lipsa instantaneelor fotografice, necunoscute pe atunci, de sugestive desene ori gravuri, ale unui vestit jefuitor de trenuri şi bănci, Jesse James, faima acestuia trecând rapid şi Oceanul.

"În Europa, există doar doi americani cunoscuţi în toată lumea - Mark Twain şi Jesse James": ce cuvinte pot reda mai bine vâlva extraordinară din jurul acestui bandit la drumul mare, amplificată la maximum de presa epocii, decât comparaţia cu notorietatea de care se bucura marele umorist?

Şi unul, şi celălalt erau, de altfel, fii ai aceluiaşi stat, Missouri, din Sudul profund afectat de războiul din America.

Jesse James, un haiduc al Americii

Război în timpul căruia familia tânărului Jesse a suferit de pe urma brutalităţilor trupelor federale, ceea ce l-a determinat pe acesta să ia calea luptei de partizani, iar mai apoi cea a haiduciei, loviturile sale tot mai îndrăzneţe fiind urmărite cu sufletul la gură de un public dornic de senzaţii, ba formând chiar obiectul popularelor romane de 10 cenţi ("dime-novels"), care se vindeau ca pâinea caldă.

Mulţi sudişti l-au considerat chiar un erou, moartea sa, în 1882, la numai 35 de ani, ca urmare a unei trădări (a fost ucis chiar de unul din oamenii săi), provocând o adâncă emoţie. Legenda lui Jesse James a devenit o temă constantă a folclorului american, dar şi a literaturii culte, a muzicii country şi, nu în ultimul rând, a filmului de peste Ocean.

"Asasinarea lui Jesse James de către laşul Robert Ford" (The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford), ecranizare a unui bestseller al scriitorului Ron Hansen, oferă partituri generoase atât superstarului Brad Pitt (cel asasinat), cât şi mai puţin cunoscutului Casey Affleck (asasinul), ambii candidând cu mari şanse la Oscarul pentru cel mai bun rol masculin principal, respectiv secundar.

Strania relaţie cu trădătorul Robert Ford

Suntem în anul 1881. După un deceniu şi jumătate de jafuri, banda condusă de Jesse James şi de fratele său mai vârstnic, Frank (actorul şi dramaturgul Sam Shepard), practic s-a risipit. Pentru a da o ultimă lovitură, e nevoie de forţe proaspete şi printre doritori se numără şi un tânăr de 19 ani, Robert Ford, un fan, cum se spune astăzi, al lui Jesse, pe care îl idolatrizează şi ale cărui isprăvi, popularizate până la isterie în ziare şi fascicole tipărite în tiraje uriaşe pentru vremea respectivă, le cunoaşte pe de rost.

Paradoxal, admiraţia fără margini a acestuia, însoţită, cu timpul, de pofta nestăvilită de a-i egala gloria, îl va transforma în instrumentul care va provoca sfârşitul idolului său.

Între cei doi se va stabili o relaţie complexă de la victimă la asasin, într-un fel similară celei dintre John Lennon şi fanaticul său admirator Mark David Chaman, cel care avea să-i pună capăt zilelor. Treptat, Robert ajunge să se identifice cu Jesse, dar începe să simtă, în acelaşi timp, o ură stranie împotriva acestuia, invidiindu-i celebritatea. Aşa încât va accepta un târg al trădării cu guvernatorul statului Missouri.

Iar Jesse, care trăieşte cu nume schimbat, alături de familia lui, intuieşte că acesta îi doreşte moartea şi, la fel de straniu, împărtăşeşte această dorinţă. O dovedeşte şi faptul că-şi va desface centura cu pistoale, de care nu se desparte niciodată, şi se va întoarce cu spatele ca şi cum l-ar invita pe Robert să-l împuşte.

Fanii şi obsesia lor ucigaşă

Filmul nu se sfârşeste aici, ci va continua cu încă un deceniu din viaţa lui Robert Ford, care devine el însuşi un fel de celebritate, cutreierând împreună cu fratele său bâlciurile din provincie, unde va reînscena episodul uciderii lui Jesse James. Ca până la urmă să fie el însuşi ucis de un alt asasin setos de publicitate. Cercul se va închide astfel complet.

Desigur, avem de-a face cu o viziune nouă a unui western clasic, ceea ce ni se oferă în ultimă instanţă, dincolo de învelişul faptic, fiind o meditaţie asupra unui fenomen tipic zilelor noastre, obsesia ucigaşă a fanilor care, îmbătaţi de ideea de celebritate, nu se dau în lături de la a suprima obiectul adoraţiei lor. Exact cum a făcut ucigaşul lui Lennon.

Titlul neobişnuit de lung al filmului (la rândul său, cu o durată-record de aproape trei ore) se trage de la epitaful de la mormântul lui Jesse, compus de mama sa: "În memoria plină de dragoste a iubitului meu fiu, ucis de un trădător şi un laş al cărui nume nu merită să fie scris aici".

În concepţia regizorului neozeelandez Andrew Dominik (uimitoare pepiniera de realizatori din Noua Zeelandă, care ne-a mai dat pe Peter Jackson, autorul faimoasei trilogii "Stăpânul Inelelor"), aflat aici la al doilea său film, cele două personaje sunt puse pe acelaşi plan.

Şi, de altminteri, creaţia lui Casey Affleck (fratele lui Ben Affleck) nu este cu nimic mai prejos de cea a lui Brad Pitt. Îl putem considera chiar marea surpriză a acestui excelent film. Cine spunea că westernul şi-a epuizat posibilităţile? "Jesse James" demonstrează exact contrariul.