Prinţesa şi confederatul

Taylor Kitsch în rolul lui John Carter

Resuscitarea unui personaj emblematical culturii populare americane, soldatul John Carter, de către creatorul lui „Wall-E“, Andrew Stanton, reuşeşte mai mult să-i plictisească pe spectatorii „hrăniţi“ cu un secol de science-fiction.

Americanul Edgar Rice Burroughs (1875-1950) este cel care a reuşit să creeze şi să impună două figuri iconice ale culturii populare americane, şi nu numai: „omul junglei" Tarzan şi ex-soldatul confederat John Carter, ale cărui aventuri pe Planeta Roşie sunt narate în seria deschisă de „A Princess of Mars"/„O prinţesă marţiană" (1912). Din păcate, lipsa completă de talent literar a autorului transformă aceste texte în ceea ce anglo-saxonii numesc „trash" (sau, cu un termen mai blând, „pulp").

Burroughs nu este niciodată menţionat pe vreo listă serioasă a autorilor frecventabili de către adolescenţi (unde ar intra Verne, Wells, L. Frank Baum, J.M. Barrie sau L. Carroll).

Cu toate acestea, aventurile lui John Carter pe Marte au avut un imens succes în America. Seria de romane SF a lui Burroughs a influenţat masiv apariţia genului space-opera în anii '30 (cu eroi ca Flash Gordon, Buck Rogers etc.) şi revitalizarea modernă a acestuia de către George Lucas, cu „Star Wars"/„Războiul stelelor". Astfel, John Carter poate fi socotit „strămoşul" îndepărtat al mai multor eroi science-fiction, care au populat imaginarul colectiv al ultimului secol.

De la regizorul lui „Wall-E"

E de înţeles, din aceste motive, cât de aşteptată era aducerea, pentru prima dată pe marele ecran, a aventurilor marţiene ale acestui personaj american heraldic (filmul marchează, de altfel, şi trecerea unui secol de la prima apariţie a cărţii, în anul 1912). Un alt motiv de maxim interes era semnătura regizorului Andrew Stanton, unul din creierele de la Pixar, responsabil pentru acea bijuterie de animaţie care este filmul „Wall-E" (2008).

„John Carter" reprezintă trecerea lui Stanton de la animaţie la filmul live-action, adică un film cu actori în carne şi oase. Ca şi în cazul lui Brad Bird (realizatorul „Incredibililor", trecut la live-action cu „Misiune imposibilă 4"), însă, presiunea financiară a fost uriaşă şi a grevat asupra aspectelor creative ale producţiei. Un astfel de film trebuie să-şi scoată banii (mulţi) cu orice preţ, iar „John Carter" a reuşit să facă asta. Preţul? Sacrificarea oricărei (eventuale) poezii a aventurilor marţiene ale fostului soldat din Războiul Civil şi a poveştii sale de dragoste cu o prinţesă umanoidă de pe Planeta Roşie.

Din păcate, pare că sărăcia - literară şi imaginativă - a romanului inspirator (şi a autorului său) s-a extins şi asupra filmului, transformându-l într-un produs lipsit de interes (mai ales atunci când eşti familiar cu zecile de personaje şi aventuri ulterioare lui John Carter, fie ele derivate din această carte).

Kitsch a l'americaine

Cele peste două ore nu sunt altceva, în cea mai mare parte, decât o înşiruire de lupte şi bătăi între musculosul Carter şi inamicii săi marţieni (era preferabil, din acest punct de vedere, un film şi un personaj precum „Conan Barbarul", de anul trecut). Mai ales dacă vezi filmul în condiţii tehnice performante, acesta nu face decât să te plictisească şi obosească (ce deosebire faţă de „Avatar" sau de „Alice" 3D a lui Tim Burton).

Nimic nu se ghiceşte din farmecul nemărginit al lui „Wall-E", precedentul film al lui Stanton. Ca un făcut, şi actorii principali sunt complet lipsiţi de charismă. Taylor Kitsch (John Carter) pare că are un nume predestinat, iar Lynn Collins (Dejah Thoris) arată a orice, numai a prinţesă (fie ea şi marţiană) nu.

Actori buni, ca Samantha Morton sau Willem Dafoe, sunt oricum de nerecunoscut sub înfăţişarea lor digitală. Nostalgia te poate face să te gândeşti la „Aelita" lui Aleksei Tolstoi (ecranizată, în 1924, de Iakov Protazanov), neecranizabilă acum pentru că e considerată o poveste comunistă. Dar ce diferenţă între poezia lui Tolstoi şi acest kitsch americănesc!

„John Carter" (SUA, 2012)

Regia: Andrew Stanton
Cu: Taylor Kitsch, Lynn Collins, Willem Dafoe, Samantha Morton
Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

Filmul preferat

CV
 - Marian Râlea s-a născut în 1957 la Turda şi este un actor român de teatru, televiziune şi film.
- A absolvit Academia de Teatru şi Film, Bucureşti, promoţia 1982.
- Roluri în teatru: Platonov în „Platonov" de A.P. Cehov, Studioul Casandra; Chiril în „Ivona, principesa Burgundiei" de Witold Gombrowicz, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic; Câinele în „Jurnalul unui nebun" de Gogol, regia Dragoş Galgoţiu, Festivalul Tânărului Actor, Costineşti; Autolycus în „Poveste de iarnă" de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra; Tusenbach în „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra; Cassius în „Iulius Caesar" de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra; Caius în „Caligula" de Albert Camus, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra; Marat în „1794" de Camil Petrescu, Georg Buchner, Peter Weiss, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra; Matamore în „Iluzia comică" de Thomas Corneille, regia Alexandru Darie, Teatrul de Comedie.

Top 10 filme care m-au marcat

1. „Apocalipsul acum" (SUA, 1979), regia Francis Ford Coppola
2. „Sperietoarea" (SUA, 1973), regia Jerry Schatzberg
3. „Principiul dominoului" (Marea Britanie-SUA, 1977), regia Stanley Kramer
4. „Pădurea spânzuraţilor" (România, 1966), regia Liviu Ciulei
5. „Osânda" (România, 1977), regia Sergiu Nicolaescu
6. „Blow up" (Marea Britanie, 1966), regia Michelangelo Antonioni
7. „Câmpiile ucigaşe" (Marea Britanie, 1984), regia Roland Joffé
8. „Vânătorul de cerbi" (SUA, 1978), regia Michael Cimino
9. „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (România, 1972), regia Sergiu Nicolaescu
10. „Cei şapte samurai" (Japonia, 1954), regia Akira Kurosawa

Top 5 regizori

1. Martin Scorsese (foto) (n. 1942)
2. Paolo şi Vittorio Taviani (n. 1931/n. 1929)
3. Akira Kurosawa (1910-1998)
4. Andrzej Wajda (n. 1926)
5. Brian De Palma (n. 1940)