Parisul văzut prin lentilă

În noul său film, „Miezul nopţii în Paris“, Woody Allen spune că nostalgia şi idealizarea trecutului înseamnă negarea prezentului dureros. Regizorul oferă şi o soluţie de anihilare a durerii: „Ia o decizie, oricare ar fi ea. Poate că o vei regreta, dar cel puţin e decizia ta. O decizie adevărată“.

Sena şi Turnul Eiffel, Jardin du Luxembourg, Moulin Rouge, Arcul de Triumf, bistrouri şi turişti, bistrouri pustii, Muzeul Luvru şi piramida, din nou turnul, florării, Sena, Sena, Sena, turnul, turnul, turnul. Parisul luminos, Parisul plouat, Parisul nocturn, cu turişti în bermude şi parcuri de distracţii. Woody Allen bifează prin încadratură toate clişeele turistice ale Parisului şi trânteşte repede concluzia, ca să nu existe confuzii:„Nu mai există un astfel de oraş în lume. Niciodată nu a existat!".

O spune Gil (Owen Wilson), un scenarist de la Hollywood (apreciat pentru goliciunea comercială a textelor sale), care vrea să-şi încerce norocul în marea literatură, într-un loc care îl inspiră mai mult ca oricare altul. Parisul lui Allen pare a fi cel din broşuri şi poate că regizorul n-a avut răbdare să tragă chiar cele mai bune cadre pe care le putea imprima pe suport digital (imaginea spectaculoasă a Parisului intim o puteţi găsi mai degrabă în „Paris, je t'aime", în scurtmetraje semnate de Alexander Payne, Sylvain Chomet, Alfonso Cuarón sau Gus Van Sant).

Gil mai are puţin şi se căsătoreşte cu Inez (Rachel McAdams), dar mai sunt câteva mici/mari probleme de compatibilitate, care îl ţin pe loc. În primul rând, Inez nu este femeia care s-ar plimba vreodată cu el prin ploaie, pe străzile Parisului. Şi asta îl cam deranjează. „Imaginează-ţi oraşul ăsta când plouă... Imaginează-ţi-l în 1920! Parisul în anii '20, pe ploaie, cu toţi artiştii şi scriitorii!", îi spune. Dar degeaba!

Parisul, cel care ar putea fi oraşul vieţii lui Gil, i-o dezvăluie altfel pe Inez: viitoarea soţie este receptivă mai ales la cumpărături şi la distracţiile accesibile decât la marile teme care dau consistenţă oraşului. Gil, cel care n-a scris niciodată literatură adevărată, se simte imediat electrizat de undele misticismului boem. Iar Woody Allen îi dă personajului său exact lucrul de care are nevoie: o întâlnire cu idolii lui, în perioada de glorie a oraşului.

Un oraş care-ţi dă curaj

Rătăcit într-o noapte prin Paris şi prin propriile gânduri şi ameţit de băutură, Gil face un pas înapoi în timp, tocmai când orologiul din piaţă bate ora 12.00. Un Peugeot din anii '20 opreşte lângă el şi-l ia cu totul, ducându-l la o petrecere dată în cinstea lui Jean Cocteau de soţii Zelda şi Scott Fitzgerald. Povestea se repetă în fiecare noapte, iar Gil îi cunoaşte pe Hemingway, Picasso, Gauguin, Degas, Dali şi Gertrude Stein. Celei din urmă îi dă chiar romanul lui şi primeşte silitor indicaţii critice, care îl pun pe drumul cel bun.Gil Pender neagă cât poate de mult prezentul şi evadează în fiecare seară în Parisul său ireproşabil. Aici se îndrăgosteşte de Adriana (Marion Cotillard), iubita lui Picasso, şi află despre el însuşi că este un om curajos şi inventiv, nu aşa cum îl cred cei din anul 2010.

Romanul la care lucrează este bine primit de Adriana, de Hemingway şi de Gertrude Stein. „Niciun subiect nu e oribil, dacă povestea e adevărată", îi spune Hemingway. Gil lucrează mai departe la romanul său despre un vânzător de amintiri, lucruri altădată prozaice şi vulgare pentru vechea generaţie, care au fost transformate de timp în ceva simplu şi magic.

Nostalgie şi antinostalgie

„Midnight in Paris" este un film despre oamenii care nu-şi găsesc locul în timpul lor. Despre Adriana anilor '20, cea care a venit de la Bordeaux să studieze cu Coco Chanel şi care s-a îndrăgostit de Paris. Adriana s-a iubit cu Modigliani, cu Braque şi cu Picasso şi s-a îndrăgostit până la urmă de sinceritatea şi de modestia lui Gil. Pentru ea, La Belle Époque ar fi fost perioada perfectă.

Dar, Gil, contemporanul nostru, o „trezeşte": „Încercam să fug din timpul meu, aşa cum şi tu vrei să fugi din al tău. Uită-te la oamenii ăştia (arată spre Degas şi Gauguin): pentru ei, perioada de aur e Renaşterea. Ar schimba «La Belle Époque» pentru Tiţian si Michelangelo. Dacă rămâi aici şi ăsta devine prezentul tău, în curând vei începe să-ţi imaginezi că un alt timp este de fapt «perioada de aur»".„Midnight in Paris" este un film luminos, care ambalează adevăruri în dialoguri vii şi nepretenţioase; un film în care Woody Allen îşi repetă: „Dacă o să mai scriu ceva, trebuie să fie fără iluzia că sunt fericit numai în trecut".

Info

Miezul nopţii în Paris / Midnight in Paris (SUA, 2011)
Regia: Woody Allen
Cu: Owen Wilson, Rachel McAdams, Marion Cotillard, Kathy Bates

Filmul preferat

Felix Alexa regizor

CV

- Regizorul Felix Alexa s-a născut pe 8 noiembrie 1967, la Bucureşti.
- La Teatrul Naţional Bucureşti (TNB) a montat, printre altele, spectacole precum „Livada de vişini", „Sinucigaşul", „Neînţelegerea", „Visul unei nopţi de vară", „O noapte furtunoasă", „Gândirea".
- A mai montat spectacole la teatrele Bulandra, Nottara, Odeon, Teatrul de Comedie, Metropolis, Teatrul Evreiesc de Stat, dar şi la Ploieşti, Iaşi, Braşov, Constanţa.
- Colaborări internaţionale; Workshop cu Peter Brook, Viena; invitat la Festivalurile de la Avignon (Franţa), Londra (Anglia), Wiener Festwochen (Austria), UTE, Budapesta (Ungaria), Sankt Petersburg (Rusia), Montreal (Canada).
- Workshopuri la facultăţi de regie din: Sydney, New Delhi, Beijing, Shanghai şi Seul.
- Premii şi distincţii: este Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural".
- Premiul Criticii, Gala UNITER - „Nunta lui Krecinski", TNB.
- Premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru cel mai bun spectacol din „Anul Caragiale" - „O noapte furtunoasă", TNB.

Top 10 filme care m-au marcat

1. Amarcord (Italia, 1973), regia Federico Fellini
2. Cetăţeanul Kane (SUA, 1941), regia Orson Welles
3. Moarte la Veneţia (Italia-Franţa, 1971), regia Luchino Visconti
4. Kagemusha (SUA, 1980), regia Akira Kurosawa
5. Decalogul (Polonia, 1989), regia Krzysztof Kieślowski
6. Pulp Fiction (SUA, 1994), regia Quentin Tarantino
7. Barton Fink (SUA, 1991), regia Joel Coen
8. Andrei Rubliov (URSS, 1966), regia Andrei Tarkovski
9. Marea dinlăuntru (Spania, 2004), regia Alejandro Amenábar
10. Piesă neterminată pentru pianină mecanică (URSS, 1978), regia Nikita Mihalkov

Top 5 regizori

1. Federico Fellini (foto) (1920-1993)
2. Akira Kurosawa (1910-1998)
3. Luchino Visconti (1906-1976)
4. Krzysztof Kieślowski (1941-1996)
5. Andrei Tarkovski (1932-1986)