Măcelarul de vampiri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Benjamin Walker, în rolul lui Abraham Lincoln, cel mai mare vânător de vampiri din istorie
Benjamin Walker, în rolul lui Abraham Lincoln, cel mai mare vânător de vampiri din istorie

Noi culmi ale kitschului americănesc sunt atinse de filmul „Abraham Lincoln: Vânător de Vampiri“, regizat de un rus, mai precis kazah, Timur Bekmambetov.

Găselniţa celor implicaţi în realizarea acestui film este de a-l prezenta pe Abraham Lincoln - al 16-lea şi unul dintre cei mai cunoscuţi preşedinţi americani, o figură centrală a istoriei Lumii Noi - drept nimic altceva decât... cel mai mare vânător de vampiri din istorie.

Oameni vs. vampiri

Scenariul filmului propune astfel ceea ce se cheamă o istorie alternativă, rod al imaginaţiei brodate pe canavaua evenimentelor istorice reale.
Istoria cu „I" mare şi istoria imaginară se împletesc „în chip dement" într-un joc bizar, cu niciun alt scop decât de a asigura aproape două ore de divertisment, vom vedea cât de calitativ.

Aşadar, evenimentele istorice reale din viaţa lui Abe Lincoln sunt combinate acum cu elemente clasice ale filmelor cu vampiri şi cu apărători ai umanităţii contra acestor creaturi monstruoase. În acest film, vampirii sunt fiinţe demonice, bineînţeles nemuritoare, care s-au adaptat la lumina zilei, se disimulează perfect sub înfăţişarea cetăţenilor cumsecade şi nu au alt scop decât să se hrănească cu sângele nostru, al oamenilor normali. Lincoln află de tânăr că are pe lume o misiune, aceea de a lupta cu aceşti monştri - mai precis, de a-i măcelări cu o toporişcă, el fiind „la bază" tăietor de lemne -, şi că pentru aceasta trebuie să sacrifice orice ţine de viaţa personală. Mai mult, vampirii aceştia şi-au construit un imperiu în Sud şi ameninţă acum să ia în stăpânirea lor întreaga Uniune.

În continuare, elementele istorice reale legate de Războiul Civil american, aşa cum le ştim, sunt mixate cu cele fantastice şi privite ca tot atâtea etape, trepte în lupta neobosită a lui Lincoln, ajuns preşedinte al federaţiei americane, cu duşmanii săi şi ai omenirii, adică vampirii proprietari de sclavi. Nici viaţa personală a preşedintelui american, adică mariajul cu Mary Todd, nu este cruţată, în film soţia preşedintelui ajungând şi ea o vajnică ucigaşă de vampiri.

În cele din urmă, însăşi epocala bătălie de la Gettysburg devine o luptă între oameni şi vampiri, nordiştii reuşind să-i învingă pe monştrii confederaţi cu ajutorul armelor cu proiectile de argint, singurele care le pot veni de hac fiinţelor supranaturale. Filmul se încheie cu Lincoln pregătindu-se să meargă la teatru, în memorabila seară de 15 aprilie 1865; nu ni se spune dacă Booth, asasinul său în viaţa reală, era şi el un vampir, dar e foarte plauzibil să credem asta.

Parodie involuntară

Abraham Lincoln este o figură heraldică a istoriei americane, şi nu ştim cum vor înghiţi spectatorii de peste Ocean tratamentul pe care-l suferă în această ficţiune.

Nu numai preşedintele unionist este dus în derizoriu în film, ci şi întregul Sud; nobila luptă, tragică în ultimă instanţă, a acestei lumi aristocratice împotriva tăvălugului industrializării reprezentat de yankei (vezi opera faulkneriană) este ridiculizată, bagatelizată şi văzută ca o tentativă a vampirilor de a-şi extinde imperiul şi a pune mâna în întregime pe Statele Unite. Problema este că frazele mobilizatoare ale lui Lincoln şi discursurile patriotice/patriotarde despre „America - tărâm al libertăţii" sunt redate ca atare în film, fără o minimă detaşare ironică, şi îl transformă treptat într-o parodie involuntară.

Filmul se ia tot timpul în serios - deşi este permanent ridicol -, niciodată nu-şi permite o mimimă marcă ironică; suntem departe, de exemplu, de satira din „Mars Attacks!"/ „Atacul marţienilor" (1996) al lui Tim Burton, care şfichiuia acid temele propagandistice americane. Altfel, subţirimea scenariului ar trebui să fie compensată de accentul pus pe vizual, dar, de la un punct, pelicula se transformă într-un continuu balet al scenelor de luptă om-vampir. Acestea abundă, dar nu reuşesc să captiveze, ci doar să obosească prin cantitate.

Filmul preferat

CV

- Mihaela Michailov s-a născut pe 26 iulie 1977.
- A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, în 2000, studii aprofundate în domeniul literaturii comparate în 2001 şi master de scriere dramatică la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică în 2008. Din 2009 este doctorand la UNATC.
- Publică articole în cele mai importante reviste culturale din România: „Suplimentul de cultură", „aLtitudini", „7 seri" şi „Noua literatură", pe portalul LiterNet.ro, precum şi pe platforma online CriticAtac.
- A câştigat Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2006 - „Complexul România" -, montată la Teatrul Naţional din Bucureşti de către regizoarea Alexandra Badea.
- A colaborat cu regizorii Alexandru Dabija, Radu Nica, David Schwartz.
- A făcut parte din mai multe jurii naţionale şi internaţionale de teatru şi dans.
- Din octombrie 2009 este selecţioner unic al Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara.

Top 10 filme care m-au marcat

1. Synecdoche, New York (SUA, 2008), regia Charlie Kaufman
2. Dogville (coproducţie, 2003), regia Lars von Trier
3. Melancholia (coproducţie, 2011), regia Lars von Trier
4. Inglourious Basterds / Ticăloşi fără glorie (SUA-Germania, 2009), regia Quentin Tarantino
5. Paranoid Park (SUA-Franţa, 2007), regia Gus Van Sant
6. Panglica albă (coproducţie, 2009), regia Michael Haneke
7. Blissfully Yours (Thailanda-Franţa, 2002), regia Apichatpong Weerasethakul
8. Good Bye Lenin! (Germania, 2003), regia Wolfgang Becker
9. Poliţist, adjectiv (România, 2009), regia Corneliu Porumboiu
10. Moartea domnului Lăzărescu (România, 2005), regia Cristi Puiu.

Top 5  regizori

1.   Lars von Trier (foto) (n. 1956)
2.   Michael Haneke (n. 1942)
3.  Gus Van Sant (n. 1952)
4.   Quentin Tarantino (n. 1963)
5.   Cristi Puiu (n. 1967)

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite