CRONICĂ DE FILM: Măcel în Antarctica

Mary Elizabeth Winstead şi Joel Edgerton

Noul film „The Thing“/ „Creatura“ concurează la titlul de cel mai inutil remake al anului.

În criza cronică de subiecte care bântuie de mult la Hollywood, producătorii americani s-au gândit acum ceva vreme să refacă horrorul SF „The Thing", realizat de John Carpenter în 1982. Pelicula acestui mare maestru al fantasticului contemporan, socotită unul dintre cele mai reuşite filme de gen făcute vreodată, este ceea ce se cheamă un „classic cult", adică întruneşte în egală măsură sufragiile criticilor sau istoricilor şi devoţiunea înverşunată a fanilor radicali. Decizia de a reface filmul a fost viu contestată, prin urmare producătorii s-au apărat spunând că nu-i un remake, ci e vorba de un prequel, aşadar relatează întâmplările anterioare filmului din 1982.

Ne este prezentat felul în care monstrul extraterestru a fost eliberat de imprudenţii savanţi de la o bază norvegiană din Antarctica şi cum acesta i-a hăcuit pe (aproape) toţi, înainte de a se îndrepta spre membrii expediţiei americane pe care-i ştim din filmul lui Carpenter.

Pentru a lega cele două filme, cel din 2011 se încheie cu secvenţa cu care se deschidea cel din 1982: un câine alergând (purtătorul „creaturii"), urmărit de un elicopter din care se trage asupra sa.

Problema este că, exceptând câteva foarte mici detalii (liderul grupului este acum o femeie), în esenţă şi în filmul de-acum este vorba despre acelaşi lucru: un mic grup de oameni, izolaţi în pustiul antarctic şi supuşi atacului unei forme cosmice de viaţă, capabilă de a prelua înfăţişarea celor pe care-i ucide.

Prin urmare, modul de a scrie şi de a realiza această poveste urmează nişte legi care nu permit prea multă variaţie şi noutate. În plus, lipsit de o personalitate reală, regizorul Matthijs van Heijningen Jr. (debutant în lungmetraj) nu doreşte sau nu e capabil să stilizeze prea mult povestea pe care o spune, plasându-se la ani-lumină de maniera legendară a lui Carpenter. O altă greşeală este că filmul actual poartă acelaşi titlu cu producţia clasică, fără vreo altă adăugire, sporind confuzia şi întărind ideea că-i vorba de un remake.

Un „hoţ de trupuri"

Filmul lui John Carpenter din 1982 era, la rândul său, inspirat de filmul „The Thing from Another World", realizat în 1951 de Christian Nyby, împreună cu marele cineast Howard Hawks. Ideea îşi are originea, însă, în „Who Goes There?", o povestire de câteva pagini publicată în 1938 de John W. Campbell Jr. (nume esenţial pentru constituirea science fiction-ului american, prin revista sa „Astounding Stories"). Mult mai fidelă bucăţii literare inspiratoare decât primul film, ecranizarea lui Carpenter combină ideea agresiunii extraterestre cu tema „impostorului", în linia ficţiunilor cu „hoţi de trupuri", foarte la modă în deceniile postbelice. Filmul actual face acelaşi lucru, încercând să creeze aceeaşi atmosferă paranoică şi claustrofobică.

„Creatura" din spaţiu este capabilă să duplicheze materia organică, preluând astfel, pentru o vreme, înfăţişarea şi amintirile celor pe care-i devorează. Suspiciunea şi teroarea se instalează treptat, cu potenţial de tensiune şi fiori de thriller. Sigur că scenele respective pot fi văzute şi ca o metaforă a suspiciunii şi a neîncrederii generalizate, iar întrebarea care se iveşte este la ce se reduce, până la urmă, umanitatea fiecăruia dintre noi.

Van Heijningen Jr. preferă, însă, să nu pedaleze pe astfel de sensuri, realizând un thriller curat şi plat, care, la o adică, poate fi acceptat de fanii genului. Efectele speciale, mult mai evoluate decât la Carpenter, permit, în scenele de duplicare şi de contopire a omului cu monstrul, crearea unor imagini gigeriene (artistul elveţian H.R. Giger este, de altfel, principalul autor al aspectului vizual al seriei „Alien").

Info:

Creatura / The Thing (SUA, 2011)
Regia: Matthijs van Heijningen Jr.
Cu: Mary Elizabeth Winstead, Joel Edgerton, Ulrich Thomsen
Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

Filmul preferat: Florin Iaru, poet

- Florin Iaru s-a născut pe 24 mai 1954, la Bucureşti, şi este unul dintre cei mai importanţi poeţi ai „generaţiei '80" din literatura română.
- Numele său de naştere este Florin Râpă, poetul luându-şi ca pseudonim numele de fată al mamei.
- A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, în 1978.
- Alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan (decedat în 2005), cu toţii autori ai volumului colectiv de poeme „Aer cu diamante", în 1982, Iaru este unul dintre cei care au contribuit esenţial la schimbarea sensibilităţii poetice a ultimilor ani de comunism, şi a celor de după Revoluţie.
- Titlurile volumelor sale de poezie sunt toate parafraze după alte titluri cunoscute: „Cântece de trecut strada" (1981), „La cea mai înaltă ficţiune" (1984), „Înnebunesc şi-mi pare rău" (1990). A mai publicat „Poeme alese" (2002).
- Iaru este şi un savuros prozator (volumul „Fraier de Bucureşti" a apărut recent la Editura Polirom), precum şi un sagace comentator al actualităţii, în calitate de invitat la diverse televiziuni.

Top 10 filme carem-au marcat

1. Cetăţeanul Kane (SUA, 1941), regia Orson Welles
2. Fragii sălbatici (Suedia, 1957), regia Ingmar Bergman
3. Ghepardul (Italia-Franţa, 1963), regia Luchino Visconti
4. Andrei Rubliov (URSS, 1966), regia Andrei Tarkovski
5. Dodes'ka-den (Japonia, 1970), regia Akira Kurosawa
6. Noaptea americană (Franţa-Italia, 1973), regia François Truffaut
7. Dueliştii (Marea Britanie, 1977), regia Ridley Scott
8. Taurul furios (SUA, 1980), regia Martin Scorsese
9. Amadeus (SUA, 1984), regia Milos Forman
10. Strălucirea eternă a minţii neprihănite (SUA, 2004), regia Michel Gondry.

Top 5 regizori

1. Ingmar Bergman (1918-2007)
2. Milos Forman (n. 1932)
3. Fritz Lang (1890-1976)
4. François Truffaut (1932-1984)
5. Orson Welles (1915-1985)