Feluri răsuflate de a ucide personajele

Feluri răsuflate de a ucide personajele

Filmul „The Final Destination“ suferă grav la capitolul imaginaţie. Hollywoodul mumifică orice, oricât de descompus ar fi, atât timp cât încă mai aduce bani.

Faptul că în titlu a fost adăugată particula “the” (“The Final Destination”), în loc de o cifră, vrea oare să indice că această franciză îşi dă, cu acest nou capitol, obştescul şi definitivul sfârşit? Mă îndoiesc, din moment ce s-a agăţat de vârful box office-ului american. Dacă există o regulă la Hollywood, aceea e: mumifică orice, oricât de puturos şi de descompus ar fi, atât timp cât încă mai aduce bani. Nu că lucrurile ar fi început prost. Primul “Final destination” a fost antologic, al doilea bunicel, al treilea pasabil.

Ideea a rămas mereu aceeaşi: nişte oameni care au fentat moartea şi au supravieţuit miraculos unei catastrofe sunt prinşi de destin din urmă şi lichidaţi rând pe rând. Însă morala “de ce ţi-e frică, de aia nu scapi” era suplinită de o colecţie de cele mai năstruşnice şi mai inventive morţi cinematografice. Înainte de a fi fost un film de groază, “Final Destination” era o reuşită comedie macabră.

Anii au trecut, franciza a îmbătrânit, scenariştii şi regizorii s-au schimbat şi iată-ne în 2009, cu un nou sequel care nu mai are nimic din ingenuitatea şi ingeniozitatea primului şi care a devenit, vai, la fel de previzibl ca abruptul capăt de drum ce ne aşteaptă pe noi toţi. Sfatul meu pentru fanii horror: mai bine staţi acasă şi vedeţi unul dintre cele trei anterioare, unde măcar aveaţi sedimente de inteligenţă malefică şi de umor ironic.

Decapitări şi striviri

Dacă tot sunteţi curioşi în legătură cu modalităţile în care tinerele creaturi pier, vă scutesc de un drum la mall şi vi le povestesc eu (ATENŢIE, URMEAZĂ DEZVĂLUIRI):

– o femeie e decapitată de un cauciuc care zboară de la o maşină implicată într-un oribil accident.
– un ţărănoi rasist ia foc în timp ce e târât de camionul său.
– un afemeiat e aspirat de gaura de scurgere a unei
pisicine.
– o explozie transformă un cinema într-un infern, a la “Inglorious Basterds”.
– o eroină nubilă e strivită de uşile unui lift.
– un camion trece prin fereastra unei cafenele, ucigând totul în calea sa.

Şi asta e tot: generic final. Sunteţi dispuşi să plătiţi bilet doar pentru atât? Îmi pare rău să-i dezamăgesc chiar şi pe cei care se duc la film doar pentru entertainment decerebrat, dar “The Final Destination” e subţire rău de tot. E atât de prost scris şi filmat, că te doare creierul! Ca în cazul seriei “Saw”, şpilul filmelor “FD” a fost întotdeauna capcana mortală pe care personajul negativ (aici însăşi Moartea) o desenează pentru victimele sale. Cu cât e mai creativă, cu atât mai bine.

Dar cel mai grav păcat al lui “The Final Destination” e lipsa imaginaţiei. Regizorul iniţiază câteva potenţiale capcane ingenioase, printre care o maşină de spălat şi o conductă de apă care se sparge, însă strică frecvent rezultatul. Da, probabil că ăsta nu e finalul seriei, însă dacă va exista o nouă resuscitare, autorii ar trebui să se forţeze mai mult ca să inventeze feluri mai cool de a-şi ucide personajele.