Elogiu kitschului

Tom Cruise în filmul „Rock pentru totdeauna“

Filmul american „Rock pentru totdeauna / Rock of Ages“, inspirat dintr-un musical de pe Broadway, încearcă să aducă un stângaci omagiu muzicii decadente a anilor ’80.

Cândva un gen cinematografic de imensă popularitate (anii '50-'60), filmul muzical a avut în anii din urmă câteva frumoase tentative de revitalizare, iar recentul produs hollywoodian „Rock of Ages" / „Rock pentru totdeauna" se alătură, sau încearcă să se alăture, acestora.

Ca şi în alte (multe) cazuri, filmul este inspirat dintr-un musical de mare succes de pe Broadway, scris de Chris D'Arienzo. Spectacolul avea ca idee folosirea multor cântece rock de mare popularitate - plasate în timp de la sfârşitul anilor '70 până la începutul anilor '90 -, pentru a ilustra o poveste subţire despre mărirea şi decăderea acestui gen muzical.

Stacey Jaxx Superstar

Povestea este puerilă, nefiind decât un pretext, un schelet pentru inserarea cântecelor respective. Schema este binecunoscută din atâtea alte produse narative precedente: o fată simplă ajunge în marele oraş - Los Angeles -, se angajează la un club, se îndrăgosteşte de un băiat şi amândoi, după diverse avataruri, îşi îndeplinesc visurile, mai exact visul: să devină muzicieni şi să cânte rock (anul e 1987). Şi să se iubească, bineînţeles.

Pe de altă parte, locul în jurul căruia gravitează întreaga acţiune este un legendar club rock de pe Sunset Strip, loc căruia i-au pus gând rău puritanii şi sexoasa tânără soţie a candidatului favorit la primăria metropolei, interpretată de Catherine Zeta-Jones. Se va vedea în cele din urmă că această „cruciadă" nu-i deloc inocentă, respectiva fiind o ex-groupie căreia starul rock Stacee Jaxx i-a frânt inima mai la tinereţe. Cel puţin această parte a filmului are aerul că încearcă să trimită la numeroasele şi exemplarele pelicule ale lui John Waters despre conflictul puritanism/decadenţă.

Se detaşează prezenţa lui Tom Cruise, care este interpretul ideal al superstarului rock Stacey Jaxx, personaj onctuos şi reptilian, pe care-l interpretează cu brio.

A.O.R. şi „hair metal"

„Rock of Ages" utilizează tehnica intercalării în acţiune a unor melodii (ultra)cunoscute preexistente, a hiturilor muzicale ale unei întregi epoci. Acestea încep la un moment dat să fie cântate în gura mare de către personaje, pentru că le exprimă şi le subliniază starea afectivă pe care o trăiesc în acel moment. Procedeul a mai fost folosit în, de exemplu, „Moulin Rouge!" (2001) sau în mai recentul „Mamma Mia!". Suntem departe însă, evident, de perfecţiunea retoricii postmoderne din filmul lui Baz Luhrmann, dar şi de divertismentul irepresibil din musicalul care folosea nemuritoarele cântece ale formaţiei ABBA.

Lista (numeroaselor) trupe a căror muzică este utilizată în „Rock of Ages" spune totul: Def Leppard, Joan Jett, Journey, Foreigner, Bon Jovi, Night Ranger, REO Speedwagon, Pat Benatar, Twisted Sister, Poison, Whitesnake şi mulţi, mulţi alţii, până la Extreme şi Guns N'Roses. Avem, aşadar, în principal pe de o parte aşa-numitul A.O.R. (Adult Oriented Rock), gen relativ uitat, aflat în vogă la începutul decadei (REO Speedwagon, Journey, Foreigner ş.a.), iar pe de alta aşa-numitul hair metal (Twisted Sister etc.), punct maxim al kitschului şi opulenţei vizuale a anilor '80, esenţă a culturii decadente a respectivei decade.

E greu de spus dacă subţirimea, câteodată chiar puerilitatea respectivelor cântece grevează asupra musicalului rezultat, sau lipsa de conţinut a scenariului nu reuşeşte să capteze energia debordantă a melodiilor originare. De aceea, de multe ori melodiile par doar „lipite" pe acţiunea care, altfel, se urmăreşte cu plăcere, dar ştii deja că o s-o uiţi de cum ieşi din sala de cinema.

Info

Rock pentru totdeauna / Rock of Ages (SUA, 2012)
Regia: Adam Shankman
Cu: Tom Cruise, Paul Giamatti, Malin Akerman
Rulează la: Hollywood
Multiplex Bucureşti Mall