Doar pentru cei mai înfocaţi adepţi
0
„Harry Potter şi Prinţul Semipur“, unul dintre cele mai anticipate filme ale verii, se poate rezuma într-un singur cuvânt: plictisitor! „Harry Potter şi Prinţul Semipur” nu mai aduce pe ecran dragoni fioroşi, monştri, magie şi scene care să te ţină cu sufletul la gură.
Copiii ăştia din „Harry Potter“ chiar cresc într-un an cât alţii în şapte. Parcă mai ieri i-am cumpărat unui prieten din Anglia primul roman Harry Potter. Fenomenul era abia la început. De atunci, J.K. Rowling a ajuns cea mai bogată femeie din regat şi eroii săi, nişte adolescenţi hormonali (asta în timp ce noi am rămas, practic, cam la aceeaşi vârstă). Problemele de creştere şi tulburările adolescenţei stau în centrul acestei noi adaptări (a şasea).
De fapt, unul dintre cele mai anticipate filme ale verii se poate rezuma într-un singur cuvânt: plictisitor! Prima oră mi s-a părut o veşnicie şi doar forţa cu care aerul condiţionat sufla m-a ţinut să nu adorm. Zeci de milioane de dolari şi un public asigurat... şi asta-i tot ce ne pot livra?
OK, arată bine. Foarte bine... Imaginea impecabilă, decorurile fantastice, arhitectura gotică, influenţele expresioniste... Însă, dincolo de formă, filmul nu ne dă mai nimic: nu tu dragoni fioroşi, nu tu monştri, nu tu magie, nu tu tensiune, nu tu secvenţe „vai!” Atmosfera dark şi motivele pierderii inocenţei încearcă să unească o intrigă episodică, fragmentată, dramatic inegală.
Amatorism actoricesc, personaje insipide
Două grupuri demografice precise se vor duce să vadă filmul: fanii compulsivi şi cei care îl ştiu pe Harry Potter, dar care nu sunt neapărat dependenţi – fac parte din această ultimă categorie. Aşadar, am nevoie să văd ceva mai mult decât o simplă reconfigurare comercială a unor eroi adulaţi (de alţii).
Unii spun că esenţa romanelor nu este vraja, ci prietenia dintre Harry, Hermione şi Ron. Problema nu e că filmul de faţă se concentrează pe cei trei, problema e că ei sunt atât de insipizi. Iar actorii care-i interpretează rămân nişte amatori.
M-aş fi aşteptat ca noul capitol să ducă mai departe acel curent oedipian pe care îl sugera „Harry Potter and the Order of the Phoenix” (probabil cel mai reuşit din serie), atunci când câteva figuri paterne esenţiale pentru franciză se revelau a fi mai puţin atotputernice. Însă, în locul acestei complexităţi, aici avem nuanţe de comedie teen/burlescă (există chiar şi două secvenţe „amuzante” cu vomă!) lăsate pe umerii unor interpreţi care nu sunt capabili de aşa ceva.
În cele din urmă, filmul nu e despre nimic. După două ore de adolescenţi care schimbă priviri languroase sau naive de-a lungul unor petreceri plicticoase şi a unor dansuri jenante, pelicula îngrămădeşte căznit o mulţime de apariţii-surpriză de două minute ale unor personaje iconice.
Încă ceva despre lungime: 2 ore şi 33 de minute pentru film de fantezie-aventură? „Harry Potter şi Prinţul Semipur” pare un serial (gândiţi-vă la o combinaţie între „Beverly Hills 90210” şi „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea?”) înghesuit într-un film de marele ecran... „Transformers” avea şi el cam aceeaşi extenuantă durată. Hollywoodul recurge la lungimi epice pentru producţii care, în mod sigur, n-au nevoie de aşa ceva.
Se încarcă comentariile...
