Cum iubesc femeile

adevarul

Publicat: 13.05.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 06:18

Un roman senzual şi profund, despre o relaţie amoroasă compromiţătoare şi distructivă.Premiat de cîteva ori şi ecranizat în 2007, „Viaţa amoroasă” este primul roman dintr-o trilogie a cuplului imaginată de Zeruya Shalev (n. 1959), cea mai în vogă scriitoare israeliană a momentului.

Captivă în dormitorul capriciosului Arie, imediat după moartea soţiei acestuia, tînăra Yaarrah este posedată de obscura ei obsesie erotică:

„ Am auzit scîrţîitul grăbit al cheii în uşă şi m-am ridicat, ca nu cumva să creadă că dorm şi să plece... Mă uitam dacă-mi adusese ceva de mîncare, însă mîinile-i erau goale şi reci pe sînii mei, iar faţa s-a apropiat din ce în ce mai mult de a mea, pînă cînd aproape nu-l mai vedeam, mi-a scos repede cămaşa, frămîntîndu-mi cu brutalitate întreg trupul, mi-a aşezat mîna pe şliţul pantalonilor săi negri, de doliu, şi a şoptit, cît de mult îl vrei, dulceaţă, iar eu am şoptit, mult, şi el a zis, arată-mi cît de mult, însă eu n-am înţeles cum puteam arăta asemenea lucruri, dar voiam să-mi potolesc foamea, aşa că i-am desfăcut pantalonii cu mişcări ritmice, dar el s-a ridicat şi-a spus, nu m-ai convins.

Ce-ai vrea să fac, aproape că plîngeam, şi el a zis, nu vreau nimic, ce vrei tu, iar eu, ca o şcolăriţă exemplară, am zis, pe tine, şi el a spus, atunci gîndeşte-te la un mod de-a mă convinge, mai ai o şansă, la noapte, apoi a început să se îndrepte spre uşă, iar eu am alergat după el goală şi am spus, nu mă mai poţi lăsa aici, vreau să ies, şi el a zis, dar întreaga familie e în camera cealaltă. Măcar adu-mi ceva de mîncare, am cerut eu, iar el a spus, mai în-tîi, arată-mi cît de mult mă doreşti, şi eu, într-un acces de furie, m-am aşezat pe podea în patru labe şi, ca un animal înfometat, m-am năpustit asupra lui, muşcînd şi zgîriind şi devorînd tot ce era în jur, deja cu greu făceam distincţia între mine şi el, unde începe şi unde se sfîrşeşte, l-am tras pe podea şi am spus, hai, nu mai pot aştepta, iar el s-a aplecat deasupra mea şi şi-a desfăcut pantalonii, izbucnind în hohotele lui de vulpe, şi a spus, e bine să te înfometeze omul puţin, uite că lupţi, dar eu m-am întors cu faţa la podea, nu mai voiam să-i văd mutra, şi el a rîs, o vei primi la noapte, dulceaţă, exact aşa, pe podea, ai reuşit să mă convingi că vrei. L-am auzit plecînd şi încuind uşa, dar eu n-aveam puterea să mă ridic de pe podea, mi-era foame de el...”

Păcat, vină, obsesie

Atracţia erotică resimţită subit şi violent pentru Arie, om al contrastelor şi enigmatic prieten al tatălui ei, este calea spre autodistrugere a lui Yaarrah, doctorandă promiţătoare căsătorită cu Yoni, bărbat bun şi iubitor, dar şters. Vîrsta înaintată a lui Arie, promiscuitatea lui erotică, misterul prieteniei cu familia ei (şi ce mai secret!), cinismul, autoritatea şi felul în care o tratează şi o desconsideră, nimic din toate acestea nu diminuează pasiunea coruptibilei Yaarrah pentru că, nu-i aşa, niciodată nu există o legătură directă între proporţiile iubirii şi calităţile celui iubit.

Dimpotrivă, cu cît relaţia este mai compromiţătoare, mai scandaloasă şi mai promiscuă, cu atît Yaarrah e mai predispusă obsesiei şi delirului erotice („crezusem că există un penis înăuntrul inimii, o inimă înăuntrul fundului, un fund înăuntrul ochilor, ochi înăuntrul organelor genitale”). Îl înşală pe Yoni cu premeditare, consimte la perversiunile sexuale ale lui Arie, minte şi, în cele din urmă, îşi trădează profesorii, prietenii, părinţii în virtutea „luxului de a rămîne fără putere şi fără voinţă”, în numele unei iubiri obscure şi autodistructive.

Între obsesie şi vină, Yaarrah rămîne neconsolată şi nehotărîtă ca o victimă de bunăvoie, iar odată cu degradarea întrezărim şi celălalt nivel al poveştii acestui teribil adulter. Teza despre decăderea umană în legendele despre distrugerea celui de-al doilea Templu pe care intenţionează să o scrie Yaarrah este, de fapt, o punere în abis a vinovăţiei unui păcat originar înscris în secretul de familie şi, mai mult, o reinterpretare şi o reconsiderare a tradiţiei ebraice. Nimic nu e pur, păcatele se plătesc, de aceea viaţa amoroasă este o „bătaie de joc“, iar „viitorul, un animal hăituit“.

Senzual, intens şi profund, cu bătaie dincolo de percepţia creştină; impecabil stilistic (rareori am citit cărţi atît de omogene şi de compact scrise, fără umplutură şi fără momente moarte), această carte a Zeruyei Shalev este, pur şi simplu, o revelaţie, unul dintre cele mai bune trei romane citite de mine în acest an. Romanul „Soţ şi soţie”, a doua carte a trilogiei, a apărut la Editura Polirom, în aceeaşi splendidă traducere a Ioanei Petridean.