Vocea poeziei

Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede a nu mai are nevoie de poeţi. De ce nu se aude vocea poeziei în hărmălaia de voci care răsună în societatea actuală? Unde sunt poeţii în dezbaterile nonstop care dau pe dinafara ecranului televizorului?

Când aţi citit ultima oară un vers într-o altfel de publicaţie decât culturală? Ce om politic s-a referit, de două decenii încoace, în discursurile sale, la numele unui poet?

Românul s-a născut poet, le plăcea romanticilor din secolul al XIX-lea să spună pe urmele lui Vasile Alecsandri. Proverbul nu mai are niciun înţeles astăzi. Poezia a murit ca factor social activ. Poeţii nu mai sunt VIP-uri, decât, cel mult, o zi după deces. Marele public n-are nici interes, nici memorie a poeziei.

„Lista lui Manolescu"

În acest weekend, sâmbătă, 19 noiembrie, Uniunea Scriitorilor (USR) organizează la Ateneul Român o gală a poeziei. Douăzeci şi cinci de poeţi contemporani vor citi din poezia lor. Aproape toate numele mari din trei generaţii se regăsesc pe „Lista lui Manolescu", după cum a fost numită, dat fiind că selecţia îmi aparţine. Ion Caramitru va citi, în deschidere şi în închidere, câte o poezie a doi dintre poeţii importanţi care ne-au părăsit, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.

Lista nu e, şi nici nu pretinde a fi, completă. Sunt nenumăraţi poeţii valoroşi care lipsesc, din diferite motive, fiindcă n-au putut sau n-au vrut să răspundă invitaţiei, ca să nu mai vorbesc de bugetul de timp, altminteri generos, acordat de Televiziunea Română, angajată în retransmisia recitalului, care ne-a obligat la scurtarea listei.

Poezia, ceva esenţial

Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede că nu mai are nevoie de poeţi. Intrarea fiind liberă, am invitat totuşi în mod special elevi de la liceele bucureştene cu care USR are contracte de colaborare. Ni s-a părut esenţial să le înlesnim tinerilor posibilitatea de a-i vedea şi asculta pe unii dintre poeţii pe care îi învaţă la şcoală sau pe care îi citesc. Fiecare dintre noi păstrează amintirea unei asemenea întâlniri. Ea se poate dovedi crucială într-o carieră. Şi, în definitiv, dorim să apropiem poezia de publicul care a fost altădată al ei. Mulţumesc tuturor celor care, precum cotidianele „Adevărul" şi „Jurnalul Naţional" sau TVR, ne-au ajutat la promovarea evenimentului.

„Lista lui Manolescu" are şi un înţeles mai profund decât acela al unei selecţii fatalmente subiective. Se ştie ce înseamnă Lista Patrimoniului Mondial Imaterial de la UNESCO. Pe ea sunt înscrise monumente precum, chiar din partea României, „doina" sau „căluşul". Poezia este un monument infinit şi greu de înscris pe o astfel de listă. Dar ea trebuie protejată ca oricare alt obiect de patrimoniu imaterial. Există la UNESCO şi o listă a monumentelor patrimoniale în primejdie.

De pe o astfel de listă poezia n-ar trebui să lipsească. Ea se află, şi nu numai la noi, în primejdie de a dispărea. Planeta noastră e demult preocupată de „gaura" din stratul de ozon. În atmosfera poeziei există însă o „gaură" similară de care puţini par interesaţi. Poezia e ca firul de iarbă al lui Whitman, fragil şi indestructibil, care îl leagă pe om de univers. Poezia este unul dintre elementele constitutive ale fiinţei umane. A salva poezia înseamnă a salva fiinţa umană în ceea ce are esenţial. Dacă poezie nu e, nimic nu e.

"Planeta noastră e demult preocupată de „gaura" din stratul de ozon. În atmosfera poeziei există însă o „gaură" similară de care puţini par interesaţi."