Un voiaj iniţiatic

Romanul „Căpitan la cincisprezece ani“, de Jules Verne, va fi distribuit miercurea viitoare, împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Dick Sand este nevoit să preia conducerea unei nave atunci când căpitanul acesteia moare în condiţii nefericite.

Romanul a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton, în paginile revistei franceze „Magasin d'Éducation et de Récréation", între 1 ianuarie şi 15 decembrie 1878, apărând apoi sub formă în volum în luna noiembrie a aceluiaşi an, cu titlul „Un capitaine de quinze ans", la Editura Hetzel din Paris.

Urmărind aventurile unui tânăr de 15 ani care este nevoit să ia asupra sa povara responsabilităţii de a deveni căpitanul unei nave, romanul prezintă o poveste iniţiatică foarte izbutită, care a atras, prin spectaculozitatea sa şi prin stilul vernian, un număr foarte mare de cititori de-a lungul timpului, deopotrivă tineri şi adulţi. Tema maturizării forţate fusese exploatată de Verne, de asemenea, în romanele „Doi ani de vacanţă" şi „Prichindel", dar „Căpitan la cincisprezece ani" a rămas cel mai popular dintre acestea.

Căpitan peste noapte

Tânărul marinar Dick Sand este novice la bordul goeletei „Pilgrim", condusă de căpitanul Hull. Acţiunea romanului începe în anul 1873, în momentul în care balenierul, după un sezon de pescuit destul de nereuşit, pleacă din Noua Zeelandă pentru a se reîntoarce în Statele Unite ale Americii. În timpul călătoriei de întoarcere, căpitanul nu rezistă tentaţiei de a vâna o jubartă. Dar lupta pentru prinderea cetaceului se sfârşeşte dezastruos şi Hull îşi pierde viaţa.

Tânărul Dick Sand simte responsabilitatea de a prelua comanda goeletei. Este susţinut în acest sens de soţia armatorului, doamna Weldon fiind şi prima care îşi dă seama că el este singurul în măsură să facă acest lucru:

„Nu uitaţi, interveni atunci doamna Weldon. Avem un singur căpitan aici... căpitanul Sand. Toată lumea să asculte de el! Dick Sand cercetă starea velaturii. Apoi, ochii săi se îndreptară spre punte. Atunci resimţi ce grea responsabilitate îi revenea în viitor. Trebuia să găsească puterea spre a-i face faţă. Se uită la supravieţuitorii de pe „Pilgrim", care îl priveau la rândul lor. Citi în ochii lor plini de speranţă că se putea baza pe ei. În câteva cuvinte, le spuse că şi ei se puteau baza pe el.

Dick Sand îşi făcu, cu sinceritate, un examen al conştiinţei. Putea să modifice poziţia pânzelor de pe bricul-goeletă potrivit circumstanţelor, cu ajutorul braţelor negrilor, dar nu avea încă toate cunoştinţele necesare pentru determinarea poziţiei navei prin calcule. Să fi avut cu patru sau cinci ani mai mult, Dick Sand ar fi stăpânit bine meseria, dificilă, dar frumoasă, de marinar."

Singura opţiune validă care îi va rămâne acestuia, forţat de circumstanţe, este să o deprindă pe cont propriu şi repede.

Un inamic din interior

Drumul înapoi în Statele Unite este presărat cu obstacole, ceea ce va face ca Dick să treacă prin diferite încercări ce îi vor pune la încercare limitele fizice şi morale. El se va confrunta cu situaţii extrem de periculoase, mai ales că va întâlni şi capcanele perfidului Negoro, bucătarul navei.

Acesta va profita, de exemplu, de absenţa tânărului căpitan de pe navă pentru a deregla singura busolă de la bordul goeletei, provocând astfel devierea navei, aceasta pornind spre ţărmurile Africii, în loc să se îndrepte spre America.

Pe Continentul Negru, membrii echipajului navei sunt luaţi prizonieri de băştinaşi, ajutaţi de Negoro, şi transformaţi în sclavi. Îi vor aştepta încă multe încercări dure, până când vor fi salvaţi şi vor reuşi să se întoarcă, în sfârşit, acasă.