Un thriller politic

Romanul „Vizuina“ îl lasă pe prozatorul Norman Manea în umbra eseistului cu acelaşi nume. Norman Manea a avut ambiţia să scrie un adevărat roman total, la intersecţia mai multor genuri, cu multiple perspective narative şi niveluri de semnificaţie.

Istoria asasinării misterioase a ezotericului Mihnea Palade, discipolul dezamăgit al fostului simpatizant legionar Cosmin Dima, ajuns un profesor respectabil în exilul american, copiază destinul „cuplului" Eliade-Culianu: „Asasinarea profesorului Palade abia de a fost menţionată în presa americană. Articole apărute doar în presa locală, ecoul şi rumorile au persistat doar în universitate. Vâlva în ţara de origine a fost incomparabilă. În haosul post-comunist şi sub năvala emisarilor capitalismului, Estul se zvârcolea între resentimente. Minunea care prăbuşise dictatura şi minunile mai puţin minunate care au urmat potenţau deruta tranziţiei spre ceva greu de definit.

Crima se întâmplase departe, în America supercolorată a gangsterilor, iar victima mobiliza, şi în moarte, opinii divergente. O crimă cu ţintă bizară, executată perfect, de un profesionist. Cei care plănuiseră execuţia nu puteau avea decât un motiv ideologic, aşa se spunea: Palade publica texte tot mai iritate contra naţionalismului pe care Dima îl servise cândva şi contra poliţiei secrete comuniste, mereu activă. O execuţie siciliană, în care se lichida, de data asta, nu adversarul în competiţia pentru bani, ci unul ideologic. Conexiune între expatriaţii extremişti de dreapta, refugiaţi în America, şi fosta poliţie secretă a ţării de origine, infiltrată peste tot? Pentru ambele tabere, Palade reprezenta o voce deranjantă."

Thriller politico-livresc

Ajuns în America, Peter Gaşpar recenzează volumul postum de memorii al istoricului Cosmin Dima, stârnind mare agitaţie în presa românească şi printre cititorii americani. Gaşpar primeşte o ameninţare cu moartea sub forma unui citat obscur, iar incidentul ajunge în atenţia FBI-ului al cărui agent încearcă să unească punctele dintre trecutul naţionalist al misticului Dima, asasinatul ezotericului anticomunist Palade şi simbolismul labirintului borgesian din scrisoarea de ameninţare a unor presupuşi terorişti ortodocşi la adresa evreului Gaşpar, cel care întreţine relaţii ambigue cu două studente rebele pentru ca, în cele din urmă, să dispară el însuşi în preajma atentatelor din 9/11...

Plaja tematică foarte largă şi miza extrem de ridicată a acestui thriller politico-livresc cu implicaţii etnice, intrigi amoroase şi simbolisme oculte, denotă ambiţia lui Norman Manea de a scrie un adevărat roman total, la intersecţia mai multor genuri, cu multiple perspective narative şi niveluri de semnificaţie şi, mai ales, cu o importantă componentă (auto)biografică. Toate temele operei sale eseistice şi autobiografice se regăsesc aici: memoria traumatică a Holocaustului, constrângerile, complicităţile şi duplicităţile din comunism, socialismul bizantin ceauşist cu accente kafkiene, intruziunile şi manipulările Securităţii active şi după '89, perpetua dramă identitară evreiască, experienţa nereuşită a exilului şi înstrăinarea din consumerista Lume Nouă, limitările corectitudinii politice din mediul universitar american, ameninţările noului conspiraţionism de tip terorist, dar, mai ales, complicata relaţie dintre „vinovatul" Mircea Eliade şi ezotericul ucis misterios Ioan Petru Culianu.

Dar nu detenta intelectuală a autorului sau nivelul ideatic, absolut remarcabil, al prozei sale sunt problema. Ci stilistica austeră, lipsită de naturaleţe şi de fluenţă, care nu poate susţine un roman politico-ezoteric ce are nevoie de suflu narativ care să întreţină suspansul, de un discurs complex, multistratificat şi, dat fiind numărul de personaje, variat ca timbru narativ. Potenţialul de thriller intelo-livresc este risipit prin rezolvarea facilă în cheia unei farse studenţeşti. Apoi, problematica evreităţii, a corectitudinii politice şi a moravurilor sexuale din mediul academic american, toate acestea sunt „împrumutate" din proza americană. S-a remarcat faptul că Saul Bellow cu al său „Ravelstein" este modelul „Vizuinii".

Un roman ambiţios, plin de idei şi de intenţii măreţe la nivelul scenariilor construite însă fragil, cu un suflu ficţional redus şi fără suficiente resurse epice. O carte care îl lasă, o dată în plus, pe prozatorul Norman Manea în umbra eseistului cu acelaşi nume.

Vizuina de Norman Manea Editura Polirom, 2009.